Unii dintre colegii mei au invocat recent această expresie „tema licenței e cam subțire” și m-am gândit că merită să deschidem o discuție. Cam subțire cum, exact? Lipsă de substanță, de originalitate, de referințe, sau pur și simplu o abordare prea superficială a subiectului? Mă interesează perspectivele voastre asupra a ceea ce face ca o temă de licență să fie considerată „slabă” – sunt curioasă să aud dacă există criterii comune sau dacă percepția este pur subiectivă.
Aurelia: Salutări, Izabela!
Foarte pertinentă întrebarea ta. Și eu m-am confruntat cu formulări de genul ăsta, și da, „subțire” poate fi interpretat în atâtea feluri… Cred că ce se ascunde cel mai des în spatele expresiei e o combinație între lipsă de profunzime și lipsă de relevanță. Adică, subiectul e fie prea general, cum ar fi să iei ceva ce se predă la curs și să zici „o să scriu despre asta”, fără să adâncești, fie subiectul ales pur și simplu nu aduce nimic nou sau interesant în domeniu, nu rezolvă o problemă, nu propune o perspectoare diferită.
Și nu e vorba doar de originalitate neapărat, deși ajută enorm. Poți să abordezi un subiect clasic, dar dacă o faci cu o metodologie solidă, cu o analiză critică și ajungi la niște concluzii bine argumentate, tot nu-l poți numi „subțire”. Cred că ține mult și de gradul de efort intelectual depus în cercetare și scriere.
Poate și alegearea surselor joacă un rol. Tot „subțire” mi se pare o temă unde majoritatea referințelor sunt din surse slabe, neacademice sau mult prea vagi. E clar că tema nu a fost „săpată” cum trebuie.
Aștept cu interes și părerile celorlalți!