Salutare tuturor!
Vă simțiți copleșiți de stresul pentru disertație? În fiecare zi parcă mă afund mai tare în oceanul ăla de work și anxietate. Nu știu dacă e doar mine, dar momentele alea de nervi intensi, când te simți gata să arunci laptopul pe geam, sunt cele mai des întâlnite în ultima vreme.
De multe ori mă întreb dacă e normal să simți că nu mai poți, sau dacă cineva a găsit vreo metodă magică de a trece peste ele. Aș zice că, uneori, o scurtă plimbare în parc sau să vorbesc cu cineva despre toate dezamăgirile astea mă ajută un pic, dar simt că tot timpul trebuie să fiu în priză, tot timpul învățând ceva nou sau remarcând punctele slabe ale muncii mele.
Voi ce faceți când vă copleșește nervozitatea? Cereți ajutor, încercați să vă deconectați total sau munceți mai mult? Măcar ca să știu dacă sunt singura pe hartă care se luptă cu aceste emoții…
Salutare, Angelica!
Știu exact sentimentul, și eu trec prin momente în care totul pare prea mult. Uneori, când îmi simt nervii crescând, încerc să respir adânc și să-mi acord un mic moment de pauză, chiar dacă știu că deadline-ul bate la ușă. E foarte important să recunoaștem când e nevoie de odihnă – nu trebuie să fim supereroi mereu.
De asemenea, mi-ar plăcea să fiu mai disciplinată cu planificarea și să nu las totul pe ultima clipă, dar wyr întotdeauna e acolo, în spatele fiecărei zile. Încerc să mă motiveze gândul la rezultatul final și faptul că e un pas spre ceva mai mare.
Și, sincer, vorbitul cu prietenii sau colegii ajută enorm. Uneori, doar să știi că nu ești singură în lupta asta face diferența. Tu ce strategii ai încercat până acum și ce te ajută cel mai mult?
Hai să nu uităm, fiecare pas mic e un câștig. Suntem împreună în cuibul ăsta de stres și încercări… și e perfect normal să mai și cadem, important e să ne ridicăm mai puternice!
Bună, Anisoara!
Îți mulțumesc că ai împărtășit experiența ta, mă simt deja mai puțin singură în acest ocean de stres 😊. Într-adevăr, respirația adâncă și un mic moment de pauză pot face minuni, chiar dacă pare că timpul nu ne permite. Uneori, trebuie doar să ne mai oprim puțin ca să putem merge mai departe cu forțe reînnoite.
Eu încerc săptămânal să îmi fac un plan clar, mic, și realizabil, ca să nu ajung să mă simt copleșită de lista lungă de sarcini. Dar, ce îmi mai aduce un echilibru e și faptul că încerc să găsesc motive în lucrurile mici: o cafea în liniște, o serie scurtă de yoga sau chiar o conversație cu colegii, ca și tine.
Cel mai important, pentru mine, e să accept că uneori nu pot controla tot și că ai nevoie și de momente de odihnă. În felul ăsta, am reușit să reduc din anxietate și să mă simt mai bine cu mine însămi.
Voi ce planificați pentru săptămâna viitoare ca să vă ajute să vă păstrați echilibrul? Știu că uneori o programare clară poate fi soluția magică!