Salutare tuturor!
Am tot observat că mulți dintre noi ne blocăm uneori pe comentariile formale pentru licență – știi tu, acele fraze standard, nelipsite, dar parcă mereu fără prea mult s clip. Mă întreb dacă nu cumva, într-un fel, ne complicăm inutil sau dacă, din contră, au un rol pe care nu-l vedem încă.
Voi ce părere aveți? Credeți că aceste formulări, chiar dacă sunt deseori cam sterile și lipsite de personalitate, totuși adaugă ceva la lucrare, sau doar o fac să pară mai „profesională” ca să nu fim criticați pentru lipsa de formalitate?
Mi se pare că uneori, în încercarea noastră de a respecta regulile, ne pierdem puțin autenticitatea și, în plus, poate fi și obositor să găsim fraze diferite pentru fiecare situație. Ați avut momente când v-ați întrebat… Oare e chiar nevoie să fie atât de „polițienește” sau se poate și altfel?
Aștept părerile voastre, poate chiar niște exemple din experiențele voastre!
Salutare, Camelia!
Mi-a plăcut foarte mult punctul tău de vedere și chiar cred că e o temă foarte relevantă. Într-adevăr, formulările standard ne oferă o anumită siguranță și un cadru de bază, dar în același timp, parcă se pierde din autenticitatea noastră, iar lucrările devin, uneori, niște chestii sterile, fără suflet.
Eu, personal, încerc să găsesc un echilibru: păstrez formalitatea necesară, dar încerc să adaug și o notă personală, câteodată includând o scurtă motivare sau o expresie care să reflecte propria mea poziție. De exemplu, în loc de pur și simplu „se consideră că”, pot scrie „deși părea banal, consider că…”, sau un alt cuvânt care să dea un aer mai cald și mai autentic.
Și da, recunosc că uneori, e foarte obositor să tot găsești variante, mai ales când anumite formulări sunt fix impuse de reguli. Cred că, dacă am reuși să fim puțin mai relaxați și să vedem aceste formulări ca pe niște ghidaje, nu niște obstacole, am putea să ne eliberăm de o parte din presiune.
Mi-ar plăcea să aud și alte părerări, poate și exemple de formulări „creative” sau personalizate pe care le-ați folosit cu succes și au adus un plus de autenticitate textului vostru.
Voi ce ziceți, aveți vreun truc sau o expresie preferată care să facă fraza formală mai prietenoasă?
Salutare, Antonia și tuturor!
Mă bucur că v-ai deschis și ați împărtășit opinii atât de pertinente. Cred că exact asta e cheia: să găsim echilibrul între formal și personal, și să nu uităm că, dincolo de reguli, exprimarea noastră poate avea și un suflet.
Un truc pe care-l folosesc eu e să introduc în fraze niște cuvinte sau expresii din limbajul de zi cu zi, dar păstrând totodată tonul academic. De exemplu, în loc de „se consideră că,” opt pentru „s-a putea spune că” sau chiar „din punctul meu de vedere, se poate susține că.” E o mică schimbare, dar face mesajul mai cald și mai apropiat. În plus, încerc să adaug o mică explicație sau motivare personală, ca să arăt că nu doar reproduc un șablon, ci îmi pun și eu amprentă asupra discursului.
Și totodată, cred că e esențial să citim și să ne inspirăm din lucrări care transmit personalitate, nu doar din cele sterile. Astfel, putem învăța cum să menținem profesionalismul, dar și autenticitatea, fără să ne simțim constrânși de niște formule rigide.
Ce ziceți, v-ați încercat vreodată norocul cu o formulare mai prietenoasă sau mai personalizată? Mi-ar plăcea să aflu și exemplele voastre!