Voiam sa va întreb, a mai trecut cineva prin faza asta cu istoriile din timpul cercetării? Ziua de astăzi mi-a adus niște amintiri destul de bizare și, sincer, nu știu dacă-i în regulă sau doar eu în starea asta de confuzie totală.

Știți cum se întâmplă, te apuci de un proiect, și brusc totul devine o nebunie de povești și detalii obscure, pe care nu le-ai băgat în seamă la început. În momentul ăla, parcă totul prinde sens, toate detaliile care păreau nesemnificative devin elemente cheie sau chiar… indicii despre ceva mai mare.

Dar nu știu dacă e doar stress-ul sau dacă chiar se întâmplă ceva – vreun fel de halucinație sau memorie alterată din cauza oboselii. N-aș vrea să sune ca o paranoie, dar am impresia că unele din povești îmi apar ca niște flash-uri sau chiar ca niște premoniții.

V-ați simțit vreodată așa? Sau doar eu sunt nebună? Mersi!