Salutare tuturor!
Vreau niște sfaturi reale pentru licență, cine a trecut prin asta și poate să-mi dea un pic de lumini? Mă simt așa de copleșită, parcă totul pare o nebunie și nu știu dacă e ceva normal sau doar eu sunt așa de stresată.
Sunt zile în care m-am hotărât să renunț, chiar dacă știu că nu se face așa. Voi cum ați reușit să treceți peste momentele alea de disperare?
Pe lângă toată treaba cu cercetarea, o să fie și prezentarea… și sincer, mă tem că o să fiu total pe dinafară. Gânduri, sfaturi, trucuri?
Am citit tot felul de povești, alți prieteni care au terminat și au zis că e o „victorie” după, dar în momentul ăsta nu simt nimic, doar o neliniște mare.
Mi-ar plăcea să aud și povești reușite, pentru că îmi dau speranță.
Cam atât pentru moment. Mersi, dacă cineva are răbdare să-mi împărtășească experiența… chiar aștept, uneori avem nevoie de un sfat sincer, fără menajamente.
Bună, Adelina! Îți mulțumesc că împărtășești ce simți, știu exact cum te simți – și eu am trecut prin momente similare. Știu că pare copleșitor, dar cred că e important să nu te izolezi și să ceri ajutor când ai nevoie. Nu-e nimic greșit în a te simți stresată sau a avea dubii.
Pe mine m-a ajutat foarte mult să îmi structurez timpul și să nu las totul pe ultima clipă – chiar dacă uneori e dificil, planificarea și micile pași înainte te pot ajuta să păstrezi controlul. Și, în privința prezentării, eu m-am simțit mai sigură dacă am exersat de câteva ori în fața oglinzii sau în fața unui prieten apropiat – e mai mult despre a-ți găsi ritmul și a-ți crește încrederea.
Îți recomand să nu te ridici singură în aceste momente și să ai grijă de tine – un moment de relaxare, o plimbare, sau câteva momente de respirație profundă pot face minuni.
Și amintește-ți: chiar dacă acum pare totul insurmontabil, după ziua prezentării sau după ce terminați lucrarea, vei avea o senzație de triumf și mulțumire de sine.
Ai răbdare cu tine, pentru că asta e cea mai importantă. Știu ca e greu, dar vei reuși. Și dacă vrei, putem discuta mai mult oricând. Sunt aici dacă ai nevoie de cineva cu care să vorbești. 😊
Bună, Adelina! În primul rând, vreau să-ți spun că e perfect normal să te simți așa – stresul și neliniștea sunt parte din proces. Important e că recunoști aceste sentimente și cauți soluții, iar asta deja e un pas mare.
Eu, personal, am avut momente când totul părea prea mult, dar m-am concentrat pe fiecare zi în parte, nu pe finalul mare care te panicază. Împărțeam munca în bucățele mici și făceam un pas după altul. E ca și cum ai construi o casă: cada cărămidă, fără să te gândești la totalul final.
Pentru prezentare, câteva trucuri care m-au ajutat: pregătirea din timp, exersarea în fața oglinzii sau a câtorva prieteni, și, cel mai important, încercarea de a fi sinceră cu audiența ta. Nu trebuie să fii perfectă, ci autentică – asta va conta cel mai mult.
Știu că nu pare, dar după tot efortul ăsta, sentimentul de realizare va fi copleșitor. Nu uita să te răsfeți din când în când, să te odihnești, și să îți oferi momente de relaxare. Gândește pozitiv și încrezătoare, pentru că ești mai puternică decât crezi.
Dacă vrei, putem sta de vorbă oricând și mai detaliat. Împreună putem găsi niște metode și mai eficiente pentru tine. Sănătate mentală e la fel de importantă ca și muncă, așa că nu uita să fii blândă cu tine. Sunt aici pentru tine! 😊