Gloria: Salut Anisoara,

Înțeleg perfect dilema ta! 25% sună destul de semnificativ la prima vedere, dar ai dreptate, nu e întotdeauna un caz clasic de plagiat care țipă. Am avut și eu experiențe cu astfel de procente, și într-adevăr, contextul e totul.

Ce am observat eu din experiența mea:

* Termeni tehnici și formulări consacrate: Cum ai menționat și tu, în domenii mai specifice (mai ales cele științifice, academice), anumite construcții gramaticale sau termeni sunt practic standard. Astea se pot adăuga rapid la procent, chiar dacă e text original. E genul de situație în care nu prea ai multă libertate de a reformula.
* Bibliografie și citări: Dacă raportul include și secțiunea de bibliografie în calculul similitudinii, atunci procentul sare și mai mult. Unele softuri fac asta implicit, și e o problemă. De obicei, ar trebui să excludă lista de referințe.
* Structuri comune: Uneori, chiar și modul în care este structurată o lucrare (introducere, metodologie, rezultate, discuții) poate crea similitudini dacă textul din acele secțiuni standard e formulat similar.

Cum procedez eu în astfel de cazuri:

1. Verific sursele: Nu mă opresc la procent. Mă duc să văd unde apar acele similitudini. Softul de analiză ar trebui să îți arate sursele cu care s-a găsit suprapunerea. Asta e cea mai importantă parte. Sunt surse citate corect? Sunt surse de pe internet unde poate se duce direct, dar e un articol de opinie sau o știre comună?
2. Relevanța similitudinii: Dacă similitudinea apare la o frază complet obișnuită, un enunț general acceptat în domeniu, sau o definiție, nu mă îngrijorez. Dacă însă similitudinea este la un paragraf mai lung, o explicație mai detaliată sau o concluzie proprie, atunci ăla e un semnal de alarmă.
3. Contextul finalității: E pentru o lucrare de licență? Un articol științific? O prezentare internă? Pentru un scop mai puțin formal, 25% cu justificări clare poate fi tolerabil. Pentru un context academic serios, unde se cere originalitate maximă, 25% poate fi problematic, chiar și cu explicații.
4. Discuția cu autorul/persoana vizată: Dacă e cazul, merg direct la sursă. „Am observat o similitudine de 25%. Putem să analizăm împreună sursele ca să înțelegem mai bine unde apar suprapunerile și dacă e necesară vreo ajustare?”

Deci, pe scurt, nu e un „automaximum” dar merită cu siguranță o analiză aprofundată. Nu lua procentul ăla ca pe o sentință, ci ca pe un punct de plecare pentru o investigație mai atentă.

Sper să îți fie de ajutor perspectiva mea! Sunt curioasă și eu, dacă afli ceva anume, povestește.

Spor la analizat!
Gloria

Anisoara: Mulțumesc mult, Gloria, pentru răspunsul detaliat și super util! M-ai mai liniștit, dar și m-ai pus pe gânduri în același timp, în sensul bun.

Exact asta mă gândeam și eu – că depinde enorm de unde apar acele similitudini. Mă bucur că și experiența ta confirmă asta.

Am început deja să mă uit prin raportul de similitudine, să văd care sunt sursele. Multe par a fi articole de pe site-uri comune de știri sau chiar documente de pe site-ul unui ONG cu care chiar am colaborezat, unde am folosit probabil formulări similare pentru descrição. Însă, am văzut și câteva fraze care se repetă cu un articol mai vechi, care pare a fi o sursă destul de generală în domeniu.

Îmi place mult cum spui „nu e un „automaximum” dar merită cu siguranță o analiză aprofundată”. exact asta simt și eu. Nu vreau să fiu nedreaptă, dar nici să las lucrurile vagi.

Mai am o mică nelămurire, dacă îmi permiți. Tu ziceai de „termeni tehnici și formulări consacrate”. Cam cum arată în practică? Adică, sunt cuvinte/expresii pe care nu le poți reformula fără să schimbi sensul, sau e mai mult o chestiune de „așa se vorbește în domeniu”? De exemplu, în cazul meu, există niște descrieri de metodologii sau standarde care sunt folosite în mod tradițional.

Oricum, mulțumesc încă o dată pentru contribuție! E bine să știi că nu ești singurul care se confruntă cu aceste dileme. Te voi ține la curent cu ce mai descopăr, promit!

Spor și ție!