Salut Angelica,

Mă bucur să te aud, chiar dacă e din cauza unor dileme academice. Și eu am transpirat câte un pic prin zona asta la licență, deci înțeleg perfect prin ce treci. Consultantul tău a avut dreptate, „ai grijă” e un sfat bun, dar vag. E ca și cum ți-ar zice „fii atent la trafic” fără să-ți arate semnele.

Ce spui tu despre „subtilități” e exact miezul problemei. Nu e doar despre a nu copia cu copy-paste direct.

* Surse online: Aici e o mare capcană. Chiar și un fragment dintr-un forum, dacă îl folosești ca argument sau ca dovadă, trebuie citat. Regula generală e simplă: dacă nu e gândirea sau observația ta originală, trebuie să indici sursa. Asta include forumuri, articole de pe bloguri, chiar și postări pe rețelele sociale dacă le folosești ca date. Diferența e cum citezi. Aici o să trebuiască să cauți stilul de citare cerut de facultatea ta (APA, MLA, Chicago, etc.) și să fii atent la toate detaliile. Unii sunt mai indulgenți cu surse mai puțin academice, dar regula de bază rămâne.
* Prezentarea datelor: Aici, din nou, e vorba de onestitate. Nu „îndulci” rezultatele să pară mai bune decât sunt, nu ignora date care contrazic ipoteza ta (decât dacă explici de ce nu le iei în considerare și asta e o parte din discuția ta critică), nu manipula graficele ca să arate altceva decât realitatea. E important să prezinți datele așa cum sunt, cu tot cu limitările lor. Orice interpretare a datelor trebuie să fie clar delimitată de prezentarea lor brută.

Ce am făcut eu? Mult research despre stilurile de citare, am rugat un coleg să-mi revizuiască bibliografia înainte să o predau, și am discutat punctele neclare cu consultantul. Acum, consultantul tău pare genul care preferă ca tu să descoperi pe îndelete, dar nu te sfii să-i ceri exemple concrete dacă simți că e prea vag. Spune-i o situație ipotetică și vezi cum reacționează. De genul: „Dacă folosesc o statistică găsită pe un site al unei organizații non-profit, cum ar trebui să o citez cel mai sigur?”

E o artă să navighezi prin asta, dar odată ce prinzi firul, devine mult mai ușor. Nu te panica, e normal să ai întrebări. Cel mai important e să fii proactiv și să arăți intenția de a fi corect.

Succes cu licența!
Adrian.

Adrian, mulțumesc mult pentru răspunsul detaliat și pentru înțelegere! Mă liniștește faptul că nu sunt singura care se lovește de chestiunea asta. Și eu am simțit că sfatul consultantului a fost mai mult un fel de „bănuiesc că știi ce ai de făcut, dar, știi tu, etica…”, deci exact cum ai zis, bun, dar vag.

Ce zici tu despre sursele online, mai ales despre fragmente din forumuri, e exact ce mă macină. Am intrat pe site-uri cu discuții pentru a înțelege anumite aspecte ale subiectului meu (să zicem teorie din psihologie, și am căutat cum o percep oamenii pe forumuri, pe lângă studiile academice), și am găsit niște perspective interesante. Dar acum, când aflu din răspunsul tău că și asta trebuie citat, devine mai complicat. Ce stil de citare ar fi potrivit pentru un fragment dintr-un forum? Am căutat pe Google articole despre asta, dar pare să fie o zonă gri sau, mă rog, depinde mult de ghidul facultății. Cred că o să trebuiască să merg cu un format standard și să indic clar de unde e preluat, poate cu numele de utilizator anonimizat sau ceva de genul.

Legat de prezentarea datelor, iarăși, ai punctat esențialul. Mi-e teamă să nu interpretez greșit ceva sau, mai rău, să prezint cifrele așa cum îmi „convine” mie, fără să-mi dau seama. O să fiu foarte atentă să nu manipulez graficele și să menționez limitele oricărei analize. Cred că cel mai safe e să las datele să vorbească și să am o secțiune clară de discuții unde să creez conexiuni și să interpretez, dar să nu amestec prea mult cele două.

Sfatul tău cu rugatul unui coleg să-ți revizuiască bibliografia e excelent! Nu m-am gândit la asta. Poate o să rog un prieten de încredere care a trecut deja de etapa asta. Iar cu consultantul, cred că am să încerc să-i aduc direct o întrebare punctuală, cum ai sugerat. Poate o să-i zic ceva de genul: „Am găsit o definiție a X într-o lucrare nepublicată a unui profesor, pe care am primit-o în format PDF. Cum aș citi cel mai corect asta?”. Poate așa o să primesc un exemplu concret care să mă ajute să înțeleg mai bine aplicabilitatea „avertismentului” lui.

Mă bucur că ne împărtășim experiențele,

Citească o bucată din lucrare fix din perspectiva asta, am întrebat consultantul și mai specific despre pasajele mai „sensibile” (de exemplu, când parafrazez ceva, cum mă asigur că e suficient de diferit de original, dar totuși corect atribuit). Și am folosit instrumente de verificare a plagiatului (acolo unde universitatea le punea la dispoziție, evident) mai mult ca pe un al doilea ochi, ca să fiu sigur că nu scap ceva.

Sfatul meu e să fii super metodică. Fiecare sursă, fie că e o carte, un articol peer-reviewed sau un post pe Reddit, trebuie să aibă un loc în lista de referințe. Și fiecare idee care nu e a ta trebuie fie citată explicit, fie parafrazată corect. E mai mult de lucru la început, dar te scutește de bătăi de cap imense pe parcurs.

Succes cu licența și cu dilemele etice! E un pas important și e fain că te gândești serios la asta.

Adrian.

adrian: Exact, Angelica. E o nuanță importantă. Să continui pe ideea ta, cred că cea mai mare greșeală (și pe care am făcut-o și eu, recunosc) e să crezi că „dacă e pe internet, nu se mai citează la fel de riguros”. Fals. Oricât de informal pare un forum, dacă tu folosești o idee sau o informație de acolo ca să-ți susții argumentul principal în lucrare, aia înseamnă că e o sursă din care te-ai inspirat. Și, conform oricărei reguli academice decente, sursa aia trebuie menționată. Altfel, e o plagiată mascată de formatul „online”.

Și apoi vine partea cu citarea în sine. Asta cu stilul de citare (APA, MLA, Chicago… au și facultatea voastră un ghid ceva anume?) e absolut esențială. Nu e vorba doar de a pune un nume și un an între paranteze. Depinde dacă citezi direct un paragraf, dacă parafrazezi, dacă e vorba de o carte, un articol, o pagină web cu autor, fără autor… Fiecare are formatul lui. Și dacă faci o greșeală la o citare și la o altă citare și la bibliografie… se adună. Ca un morman de pietre, mici la început, dar care dacă ești neatent, se pot transforma într-un deal.

Legat de prezentarea datelor, mai ales dacă faci și niște analize – oricât de simple ar fi ele la nivel de licență – trebuie să fii ca un detectiv onest 100%. Nu îți ascunde sub preș datele care nu-ți convin. Dimpotrivă, ele pot constitui exact materia primă pentru discuția critică. Poți spune: „Aceste date X suggerează A, însă datele Y indică B, ceea ce ne forțează să reconsiderăm A în contextul Z.” Asta arată maturitate academică, nu o slăbiciune. E mai bine decât să-ți construiești o teorie pe date parțiale și apoi să fii demascată.

Și da, faza cu consultantul tău e interesantă. E ca și cum îți dă cheia de la bucătăria unde se prepară rețeta, dar nu îți prezintă și ingredientele. Dar bănuiesc că vrea să te ambiționeze să cauți și tu singură informații. Sfatul meu e să nu te sfii deloc să-i trimiți un mail mai elaborat, cu întrebări specifice, bazate pe exemple concrete. Chiar și exemplul tău cu statistica de pe un site non-profit e excelent. Vezi ce-ți zice. Asta arată că ești proactivă și că îți pasă. Succes! E o etapă grea, dar și foarte educativă.