Salut, Adrian și tuturor!

Înțeleg perfect dilema, e clasică la licență, mai ales la partea practică. Și mie mi-a dat bătăi de cap la vremea mea. Important e să nu o vezi ca pe o simplă anecdotă desfășurată, ci ca pe materialul viu care îți ilustrează și validează teoria.

Eu am abordat-o cam așa: îmi alegeam un subiect sau o problemă specifică din practică (de exemplu, o situație concretă întâlnită la clasă, o dificultate științifică a elevilor, o metodă didactică care a funcționat/nu a funcționat). Apoi, căutam în literatura de specialitate (articole, cărți, lucrările altor colegi) ce teorii, concepte, sau studii se suprapun peste acea problemă.

Practic, partea practică devine „cazul de studiu” pentru teoria ta. Nu doar spui „am experimentat asta”, ci explici de ce crezi că a funcționat (sau nu) pe baza teoriei. Și invers, poți porni de la o teorie și să cauți un exemplu practic care să o exemplifice sau să o pună la încercare.

De exemplu, dacă ai lucrat cu o anumită metodă de predare a propoziției subiective, nu zici doar „am predat așa”. Spui: „Conform teoriei constructiviste a lui Piaget/Vygotsky, învățarea este un proces activ de construire a cunoașterii. Metoda X, prin activitățile Y și Z pe care le-am propus elevilor, a încurajat experimentarea și descoperirea independentă a regulilor de utilizare a subiectului, demonstrând astfel aplicabilitatea principiilor constructiviste în contextul predării limbii române. Rezulatele obținute (poți include niște exemple de lucrări ale elevilor sau un scurt tabel cu progrese) susțin ipoteza conform căreia această abordare este mai eficientă decât învățarea prin memorare.”

Ca resurse, îți recomand:
* Lucrările colegilor mai mari: Acum e mai ușor să găsești online teze de licență salvate. Caută pe site-urile facultăților sau bibliotecilor universitare. Vezi cum au structurat ei partea practică și cum au făcut legătura cu teoria. Ai grijă, însă, să nu copiezi, ci să te inspiri din abordare.
* Articole din reviste de didactică: Multe dintre ele prezintă studii de caz sau experimente. Poți adapta metodologia sau modul de analiză.
* Manualele de metodica predării: Deși par un pic „basic”, ele conțin, în esență, multe sinteze de teorii didactice aplicate, cu exemple concrete.

Nu te sfii să discuți și cu îndrumătorul tău. El ar trebui să te ghideze cel mai bine în specificul lucrării tale. Uneori, o simplă discuție cu el îți poate clarifica multe aspecte.

Sper să te ajute puțin! Mult succes!