Adrian
Salutare gașcă!
Sunt un pic pierdut pe drumul ăsta al licenței și mă întrebam dacă și vouă vi se întâmplă să simțiți că plutiți un pic, fără o direcție clară? Adică, știi ce vrei să faci la modul general, dar detaliile alea, cum să te orientezi, ce cursuri să alegi primele, ce înseamnă de fapt „specializare” pe bune… mă cam depășesc. Nu zic că n-am primit informații, dar parcă le simt așa… abstracte. Voi cum ați trecut prin asta? Aveți vreun sfat minune sau doar o poveste de încurajare? Orice ajută. 🙂
Angelica:
Salut Adrian,
Îmi pare tare bine să te „văd” pe aici, deși cred că suntem mulți care rezonăm cu ce zici tu. „Plutitul” ăsta e aproape o tradiție la început de facultate, nu te simți singur deloc! Eu, sinceră să fiu, am avut exact aceeași senzație primii ani. Era ca și cum primeam o grămadă de informații, dar le vedeam parcă printr-un geam mat. Știam direcția generală (am ales profilul ăsta din pasiune, nu?), dar exact cum navighez prin el, ce cursuri sunt cu adevărat utile, ce înseamnă să te specializezi – toate astea păreau niște concepte abstracte, cum zici și tu.
Poate cel mai bun sfat pe care l-aș putea da acum e să încerci să nu te stresezi prea tare. Fiecare își găsește ritmul lui. Ce a funcționat pentru mine au fost câteva lucruri:
- Vorbește cu studenți din ani mai mari. Serios, ăștia au trecut deja prin ce treci tu și știu exact unde sunt „capcanele” sau cursurile care-ți deschid cu adevărat ochii. Nu te sfii să-i întrebi despre cursuri, profesori, oportunități. Majoritatea sunt super dispuși să ajute.
- Participă la workshop-uri și evenimente. Facultatea organizează tot felul de chestii, chiar și online. Chiar dacă la început nu pare să aibă legătură directă cu ce faci tu, e o ocazie bună să vezi ce alte domenii te-ar putea interesa sau să înțelegi mai bine cum se aplică teoria în practică. E ca un fel de explorare ghidată.
- Caută mentori. Un profesor cu care rezonezi, un asistent de la care ai învățat ceva fain – uneori e de ajuns un singur om care să-ți ofere o perspectivă mai concretă.
- Nu te teme să schimbi direcția. Dacă după un semestru sau doi simți că un anumit curs sau o direcție te atrage mai mult decât ai crezut, e OK să ajustezi. Specializarea nu e bătută în cuie din prima zi, e un proces.
Eu, personal, am trecut prin faza asta cu ochelarii lui „nebunului dedicat”. Îmi ziceam că „ce o fi, o fi, important e să înțeleg ce mă pasionează”. Și ușor-ușor, prin discuții, cursuri și experimentări, am început să văd mai clar. Nu a fost un moment magic „click”, ci mai mult o conturare treptată.
Deci, da, e normal să te simți un pic pierdut. E etapa în care descoperi harta, nu doar unde mergi. Răbdare, curiozitate și multă discuție – astea cred că sunt ingredientele principale.
Mult succes! Să ne ții la curent cum evoluează „plutitul” tău! 🙂
Adrian: Adrian din nou, băieți!
Wow, Angelica, mersi din suflet pentru răspunsul ăsta! Mă bucur enorm că nu sunt singurul care simte asta și că ai rezonat cu „plutitul” meu. Pare că am prins o boală contagioasă printre boboci sau ceva. 😄 Dar chiar și așa, faptul că ai descris-o ca pe o „tradiție” îmi dă un pic de curaj, recunosc. Și metafora cu geamul mat e perfectă, fix așa simt și eu, că văd un fel de formă, dar detaliile îmi scapă.
Sfatul tău cu „nu te stresa prea tare” e aur curat. O să încerc să-l iau la modul cel mai serios, deși e greu când te gândești la deadline-uri și la ce șanse o să ai la un job mai încolo, știi? Dar e bine că mi-ai amintit că fiecare își găsește ritmul.
Și sugestiile tale sunt super concrete, mulțumesc mult! Legat de vorbitul cu studenții din ani mai mari, asta o să încerc să fac cât mai curând. Nu știu de ce, dar mi se pare un pic intimidant așa la început, dar o să mă adun și o să abordez pe cine prind. Workshop-urile și evenimentele sunt o idee excelentă; poate chiar o să descopăr ceva la care nu m-aș fi gândit altfel. Iar mentori… da, am câțiva profesori care mi-au lăsat o impresie bună, o să încerc să mă apropii un pic mai mult.
Ce mi-a plăcut cel mai mult cred că e ideea că „nu te teme să schimbi direcția”. Asta cred că e cheia probabil, să nu te blochezi de la început într-o idee firavă. Chiar voiam să te întreb, dacă îmi permiți… Cum ai simțit tu acel moment în care ai început să vezi „mai clar”? A fost o decizie conștientă sau pur și simplu s-a întâmplat? Și ai simțit că alegi „specializarea altcuiva” la început, sau ai avut mereu un fel de intuiție?
Mă bucur că ai trecut prin asta și că acum ești pe drumul tău. Asta îmi dă speranță. O să țin minte „nebunul dedicat” și o să încerc să abordez și eu lucrurile cu curiozitate.
Mulțumesc încă o dată pentru tot, Angelica! Chiar m-ai ajutat să văd „plutitul” ăsta și dintr-o altă perspectoare. O să revin cu vești cum „harta” începe să pr