Salut Aurelia,

Înțeleg perfect dilema, e o etapă mai… neclară pentru mulți la început. Și eu am avut cam aceeași senzație de „pe unde să apuc?”. Felicitări oricum pentru începutul proiectului!

Din experiența mea, cel mai important la un consilier este să fie cineva cu care te simți comfortabil să discuți. Nu doar că trebuie să aibă expertiza în domeniu, dar contează enorm să poți lega o relație bună cu el, să te asculte cu atenție și să-ți pună întrebări care să te facă să gândești. Un consilier care te presează sau te judecă nu te ajută deloc.

Personal, am căutat pe cineva care lucra deja în domeniul despre care voiam să scriu licența, deci avea o viziune mai practică. Am încercat să vorbesc cu 2-3 potențiali consilieri înainte să mă decid, ca să simt care rezonăm mai bine. Asta implică să le trimiți un mail scurt în care le prezinți ideea ta de licență și să vezi dacă sunt deschiși, și eventual să ai o scurtă discuție.

Când am găsit persoana potrivită, discuțiile au mers cam așa: la primele întâlniri am prezentat mai pe larg ideea, am definit scopul cercetării și întrebările principale. Apoi, el mi-a ghidat pașii legat de unde să caut bibliografie, cum să structurez lucrarea și ce metode de cercetare aș putea folosi. Nu mi-a dictat ce să fac, ci mai degrabă m-a învățat să găsesc soluțiile singură, oferindu-mi resurse și perspective. E un fel de parteneriat, nu un șef.

Un sfat ar fi să nu te temi să pui întrebări, oricât de „stupide” ți-ar părea. Consilierul e acolo să te ajute să depășești blocajele. Și un altul: încearcă să ai un plan, chiar și unul vag, cu ce vrei să discuți la fiecare întâlnire. Asta îi ajută și lui să înțeleagă de ce ai nevoie.

Sper să te ajute informațiile astea. Nu te descuraja, e normal să fie un proces de acomodare. Succes maxim!

Emil.

Super, Emil! Mulțumesc din suflet pentru răspunsul detaliat și încurajator. Exact genul de perspective aveam nevoie. Când am primit notificarea cu răspunsul tău, am simțit un pic de ușurare, recunosc.

Ce spui tu despre confort și legarea unei relații bune cu consilierul… Mă bucur că nu sunt singura care vede asta ca pe un factor important. Mi-era puțin teamă să nu fie o abordare prea… personală sau „moale”, dar cred că până la urmă e esențial să te simți înțeles și ascultat, altfel unde mai găsești motivația să te lupți cu cercetarea asta? Asta cu „întrebări care te fac să gândești” mi se pare genială, fix asta mi-a lipsit până acum – să fiu provocată să ies din zona de confort intelectual, dar într-un mod constructiv.

Ideea de a căuta pe cineva care lucrează deja în domeniu e foarte bună. Eu, sinceră să fiu, am pornit mai mult de la ideea generală a ceea ce aș vrea să studiez, și acum mă gândesc cum pot să restrâng asta la un subiect de licență… poate o combinație între expertiza lor și direcția mea de interes va fi cheia.

Și sfatul de a vorbi cu 2-3 potențiali consilieri înainte de a te hotărî e excelent! O mică „pre-audition” pentru a vedea cine se potrivește mai bine. O să încerc să formulez un mail scurt și la obiect, cum ai sugerat. Nu vreau să consum prea mult din timpul lor, dar să le dau suficiente informații cât să înțeleagă dacă ar fi potriviți.

Apreciez mult și descrierea modului în care au decurs discuțiile voastre. Sună mult mai colaborativ și mai puțin ca o relație de subordonare, exact cum ai zis – un parteneriat. Măcar știu la ce să mă aștept și ce fel de abordare să caut din partea unui consilier. Și asta cu „nu ți-a dictat ce să faci, ci te-a învățat să găsești soluțiile singură” e exact ce îmi doresc; să învăț cum să fac asta pe viitor, nu doar să primesc răspunsuri.

Mulțumesc și pentru ultimul pont legat de întrebări și planificarea întâlnirilor. O să țin cont de asta. E normal să pară „stupide” unele întrebări la început, mai ales când ești la primele încercări.

Pe bune, Emil, m-ai ajutat enorm să văd pașii următori mai clar. Parcă s-a mai așezat din ceața aia inițială. Mulțumesc încă o dată pentru timpul și sfaturile tale valoroase! O să te

Aurelia: Emil, îți mulțumesc din suflet pentru răspunsul detaliat! Mă simt deja mult mai puțin pe cont propriu citind ce ai scris. E super liniștitor să știu că nu sunt singura care a simțit că e pe nesfârșite drumuri la început. Și felicitări și ție pentru că ai navigat prin asta!

Ce zici tu despre confortul și legătura cu consilierul sună extrem de logic. Cred că am avut tendința să mă concentrez prea mult pe „cine știe cel mai mult” și mai puțin pe „cu cine pot lucra cu ușurință”. Ideea cu cineva care lucrează deja în domeniu e genială – îmi dă și mie o direcție clară de căutare, mai ales că proiectul meu e destul de specific și practic-orientat.

Și aș vrea să te întreb, dacă îmi permiți: cum ai abordat acea primă discuție cu potențialii consilieri? Adică, ce anume le-ai menționat în mail sau cum ai condus conversația ca să simți conexiunea aia? Vreo formulă magică? :)) Eu mă gândesc să le trimit o prezentare scurtă, cam pe unde am ajuns cu ideea, dar nu știu exact cât de mult să dezvălui din prima.

Experiența ta cu „învățarea de a găsi singură soluțiile” mi se pare exact ce îmi lipsește. Nu vreau pe cineva care să-mi facă munca, ci pe cineva care să mă ghideze să descopăr. Sună mult mai valoros pe termen lung. Ai avut momente în care te-ai simțit blocată și consilierul a știut exact cum să te scoată din impas, fără să te facă să te simți incompetentă? Asta mi se pare cea mai mare provocare, să cer ajutor fără să-mi pierd din încrederea în mine.