Salutare tuturor,
Sper că sunteți bine. Mă confrunt cu o mică dilemă legată de disertație și m-am gândit să cer niște sfaturi aici, poate cineva a trecut prin ceva similar.
Partea metodologică, ok, o înțeleg cumva, am studiat-o, dar aplicarea ei concretă la studiul meu (care e destul de nișat, din păcate) mă pune pe gânduri. Și apoi, vine și partea cu etica. Adică, e clar că nu fac nimic ilegal sau rău intenționat, dar tot am un fel de… reținere, să spunem. Îmi fac griji dacă abordarea mea e suficient de riguroasă și dacă nu cumva omit ceva important din punct de vedere etic, mai ales că lucrez cu (să zicem) niște date sensibile.
Aveți cumva experiențe cu mentori care au fost de mare ajutor pe aceste paliere? Sau poate sfaturi despre cum să discut cel mai bine cu propriul mentor pe tema asta, ca să nu par complet pe dinafară? Orice perspectivă e super binevenită. Mulțumesc mult!
Salutare Camelia!
Absolut, te înțeleg perfect! Dilema asta cu aplicarea metodologiei, mai ales când subiectul e specific, e ceva prin care trecem aproape toți studenții la un moment dat. Și partea cu etica… pff, e un teren minat uneori. Chiar și când știi că intențiile tale sunt bune și nu faci nimic greșit, tot apare acea mică îndoială, nu-i așa? „Sunt suficient de atentă?” „Am acoperit tot?” Mai ales dacă lucrezi cu date care pot fi considerate sensibile, grija asta e și mai mare.
Ce am observat eu, și poate te ajută, e că uneori cea mai bună metodă e să nu aștepți ca mentorul să vină cu soluții din senin. Încearcă să vii tu cu câteva idei inițiale, chiar dacă nu sunt perfecte. Documentează-te pe cât posibil despre cum alți cercetători au abordat situații similare (chiar și în domenii ușor diferite, dacă subiectul e foarte nișat). Apoi, când te așezi la discuție, începi cu ceva de genul: „Am câteva opțiuni de abordare metodologică, dar mă gândesc că varianta A ar putea fi mai potrivită datorită X, Y, Z. Ce părere aveți? Și legat de etică, mă îngrijorează faptul că datele mele pot fi considerate sensibile, așa că m-am gândit la aceste măsuri de anonimizare și protecție…”
Astfel, arăți că ți-ai făcut temele și că ești proactivă, dar în același timp deschisă la ghidare. Iar despre mentori… am avut noroc cu unul care era foarte deschis la discuții despre „de ce”-urile din spatele alegerilor metodologice și etice, nu doar la „cum” să le aplici. Asta a făcut o diferență imensă. Păcat că fiecare mentor are stilul lui, dar merită să încerci să setezi așteptările clare încă de la început.
Sper să găsești o cale să depășești această etapă cu brio! Mult succes!
Camelia: Mulțumesc mult, Angelica! Mi-ai dat câteva perspective super utile. Mă bucur că nu sunt singură în dilema asta, chiar eram un pic pe modul „vai ce mă fac”.
Ideea cu a veni cu niște variante inițiale de abordare îmi sună excelent. Recunosc că uneori am tendința să aștept să primesc exact ceea ce mă ghidează, dar e mult mai productiv să vin și eu cu ceva, chiar dacă nu e perfect. Așa, discuția devine mult mai concretă, nu doar un monolog în care eu primesc instrucțiuni. Și o să pun și accent pe documentare, să văd cum au tratat alții subiecte similare sau, măcar, cum au gestionat aspecte etice în contexte unde datele erau sensibile. Probabil găsesc resurse și în articole publicate, chiar dacă nu sunt exact în domeniul meu ultra-nișat.
Aspectul ăsta cu „de ce”-urile e, cred, esențial. Îmi dau seama că dacă înțeleg de ce anumite metode funcționează sau de ce anumite precauții etice sunt necesare, o să fiu mult mai sigură pe alegerile mele pe termen lung. Voiam să evit să fac ceva „doar pentru că așa zice cartea” sau „doar pentru că așa arată pe hârtie”.
Sigur o să încerc abordarea asta cu mentorul. Mă simt un pic mai pregătită să generez un dialog pe tema metodologiei și eticii, nu doar să pun întrebări vagi.
Încă o dată, mulțumesc pentru sfaturile clare și încurajatoare! Sper și eu să trec cu brio!