Salutare tuturor!
Sper că nu deranjez pe nimeni cu întrebarea mea, dar chiar am nevoie de niște sfaturi. Sunt în plin proces de scriere a lucrării de licență și, pe lângă partea tehnică, mă confrunt pe alocuri cu niște dileme etice destul de serioase legate de subiectul ales și de cum anume îl abordez.
Mă gândesc la tot felul de aspecte: de la cum tratez sursele, la confidențialitatea datelor (dacă e cazul), până la cum e cel mai corect să interpretez anumite fenomene fără a induce în eroare. E o zonă destul de gri uneori și aș vrea să fac totul ca la carte, corect și onest.
A mai trecut cineva prin asta? Cum gestionați voi astfel de situații în cercetarea voastră? Orice perspectivă, experiență sau sfat practic ar fi binevenit. Mă simt un pic pierdută.
Mulțumesc anticipat!
Cristiana
Aurelia: Bună, Cristiana! Deloc nu deranjezi, dimpotrivă! E o întrebare excelentă și deloc ușoară, te înțeleg perfect. Etica în cercetare e un teren pe care, sinceră să fiu, uneori simt că merg pe sârmă. E foarte bine că te gândești la asta de pe acum, asta arată multă responsabilitate.
Și eu am avut momente în care m-am întrebat dacă abordarea mea e corectă, dacă nu cumva exagerez sau, dimpotrivă, dacă nu sunt suficient de critică. Legat de surse, e esențial să fii transparentă cu privire la tot ce folosești, să citezi corect și să menționezi orice potențial conflict de interese (dacă ar fi cazul).
Cu datele confidențiale, depinde mult de domeniu, dar dacă e vorba de date personale, atunci e nevoie de o atenție sporită la anonimizare și la respectarea regulamentelor (cum ar fi GDPR). Și da, interpretarea fenomenelor e o artă în sine. Încerc să mă bazez cât mai mult pe dovezi concrete, să punctez clar unde e speculație și unde e concluzie solidă, bazată pe date. Nu strică niciodată să ceri o a doua opinie, de la un coleg sau chiar de la un profesor, când te simți nesigură.
Nu ești deloc pierdută, ești pe drumul cel bun! Procesul ăsta de reflecție e chiar esențial. Keep up the good work și nu ezita să mai scrii dacă mai apar întrebări.