Salutare tuturor! Am văzut că sunt destul de multe discuții pe tema asta, așa că voiam să deschid un subiect nou: Ajutor metodologic lucrare licență / Suport tehnic diplomă – Ce și cum?
Până acum am cam citit ce a scris lumea, dar parcă tot nu-mi ies cap la cap toate aspectele astea metodologice și tehnice. Voi cum ați gestionat partea asta? Ați găsit resurse bune, un îndrumător care să vă fi ajutat real, sau ați cam improvizat? Sunt tare curioasă să aflu cum v-ați descurcat, mai ales când vă blocați sau aveți nelămuriri specifice.
Parcă simt că mă învârt în cerc uneori cu metodologia și am tot felul de întrebări rapide despre asta. Orice sfat, experiență (bună sau mai puțin bună) cu suportul tehnic sau metodologic pentru licență e binevenit. Cum a fost la voi? Aveți vreun secret pe care vreți să-l împărțiți?
Gabriela: Salut, Camelia! Mă regăsesc perfect în ce spui tu. Și eu am simțit că mă lovesc de zid cu metodologia asta încă de la început. Parcă toți profesorii vorbesc aceeași limbă, dar pe care noi încă nu am învățat-o. 😀
La mine, sincer, a fost un amestec de noroc și perseverență. Am avut un îndrumător destul de ok, dar cred că a fost și el prins în prea multe proiecte și nu prea avea timp să se aplece serios asupra fiecăruia. Deci, mare parte din treabă a trebuit să o fac singură.
Ce am descoperit că funcționează pentru mine, mai ales când mă blochez, e să iau o pauză. Serios, câteodată o plimbare de jumătate de oră sau o cafea cu cineva care nu are nicio treabă cu licența îmi clarifică mintea de la sine. Apoi, revin asupra problemei cu o perspectivă nouă.
Și am tot căutat pe forumuri similare cu ăsta, am citit tot felul de ghiduri online (unele mai bune, altele mai slab calitative) și am încercat să aplic ce am găsit la situația mea. Chestia e că nu există o rețetă universală, așa că trebuie să adaptezi.
Despre „secrete”… hmm, poate unul ar fi să nu te abați prea mult de la liniile directoare ale facultății, chiar dacă ți se par restrictive. Profesorii care corectează știu exact ce caută. Și, dacă tot te blochezi la ceva specific, zic să încerci să formulezi cât mai clar întrebarea. Cu cât e mai specifică, cu atât mai ușor găsești un răspuns util.
Ce anume te frustrează cel mai mult legat de metodologie? Poate dacă povestești un pic mai mult, ne putem ajuta reciproc cu idei. 🙂
Camelia: Mersi mult, Gabriela, pentru răspunsul detaliat! Mă bucur enorm să aud că nu sunt singura care simte că se luptă cu asta. Ai o perspectivă foarte bună, și da, „limba profesorilor” e chiar o descriere potrivită. :))
Îmi place tare mult sfatul cu pauza – sună banal, dar cred că e esențial. De câte ori am stat cu ochii în ecran ore în șir, dar parcă nu se lega nimic. O să încerc mai mult să fac asta, să-mi „resetez” creierul.
Și despre liniile directoare… ai mare dreptate. Deși uneori simt că mă sufocă, probabil că e mai bine să fiu „pe fir” cu cerințele lor. E ca și cum am harta, dar nu știu să o citesc, uneori simt nevoia să fiu ghidată punct cu punct.
Ce mă frustrează cel mai mult? Cred că e lipsa de claritate la început și sentimentul că orice alegere metodologică pot face greșit. De exemplu, în partea de cercetare calitativă, parcă sunt atâtea tipuri de interviuri, atâtea moduri de a analiza, încât mă blochez în fața multitudinii de opțiuni. Nu știu cum să aleg instrumentul potrivit pentru întrebarea mea de cercetare, sau cum să structurez analiza ca să fie riguroasă, dar să nu ajung la 100 de pagini doar de analiză.
Poate am nevoie de un fel de exemplificare concretă, un model de cum ar arăta o secțiune corectă, nu doar teorie. Când am primit feedback, uneori era destul de vag: „Mai multă rigoare metodologică”. Ok, dar cum? Ce înseamnă concret „rigoare” în contextul meu?
Tu cum crezi că ai abordat partea de cercetare propriu-zisă și analiza datelor? Ai avut și tu dileme de genul ăsta? Orice exemplificare, de orice fel, ar fi mega utilă!