Salut Aurelia, și mă bucur să te văd pe aici! Și eu mă tot frământ cu lucrarea asta, pare că toți trecem prin aceeași perioadă de introspecție etică, hahaha. A ta e de mult, dar simt că dilema asta e universală pentru licență.

Aia cu „ajutor personalizat” e fix punctul sensibil. Am și eu un amic, mai mare prin facultate, care îmi mai dă câte un sfat, îmi arată cum a structurat el paginile din articolele pe care le-a folosit. Până acum, eu îl văd ca pe un ghid, nu ca pe cineva care îmi scrie mie lucrarea. Îmi explică o idee, îmi dă un unghi de abordare, dar partea de „cum o zici” și de documentare aprofundată e pe umerii mei. Știi, simt că primesc o hartă, dar eu trebuie să explorez teritoriul.

Linia aia… greu de tras. Cred că ține mult de intenție. Dacă ceri „cum ai explica tu asta dacă ai fi în locul meu”, atunci e un fel de învățare. Dacă ceri „scrie-mi tu introducerea să sune bine”, atunci e clar altceva. Și da, frica aia de a nu te simți că faci contrabandă intelectuală e oricum acolo, chiar și cu intenții bune. E o mică voce pe conștiință, nu?

Pe de altă parte, cred că e sănătos să nu te izolezi complet. Cum zici și tu, nici să te chinui ca un disperat nu e productiv, mai ales când sunt resurse, oameni care au trecut prin asta. Eu încerc să ocolesc forumurile de „ajutor la teme” genul ăla unde primești direct soluții. Mai degrabă caut articole de metodologie, cum să eviți plagiatul, cum să citezi corect. chestii care te învață cum să faci, nu care fac pentru tine.

Deci, la mine, momentan, e un soi de „brainstorming asistat” și „explicare în termeni simpli”. Cred că asta e linia mea. Dar sunt deschis la orice sugestie, că oricum am impresia că eu cu mine, nu am nimerit încă rețeta perfectă. Tu cum te-ai gândit să abordezi asta concret? Încă ești în faza de întrebări teoretice sau ai deja niște strategii?