Salut Daciana!

Înțeleg perfect sentimentul ăsta de copleșire. Și eu am trecut prin „faza” asta cu lucrarea de grad didactic și îmi aduc aminte cât de multă incertitudine a fost.

La mine, personal, am încercat inițial să mă descurc singură, dar am ajuns repede la concluzia că am nevoie de o direcție mai clară. Am apelat la o pregătire suplimentară, un fel de îndrumare permanentă. Pentru mine, a meritat. Nu neapărat pentru că ar fi făcut altcineva munca în locul meu, ci mai mult pentru că m-a ajutat să-mi structurez ideile, să înțeleg mai bine cerințele și, cel mai important, să nu mă pierd în detalii neesențiale. Am primit feedback constant, ceea ce m-a ajutat să corectez greșelile pe parcurs și să fiu mult mai sigură pe ce fac.

Dar depinde mult și de stilul tău de învățare și de cât de mult timp și energie ești dispusă să investești în cercetare și organizare individuală. Dacă simți că ai nevoie de un „ghid” pas cu pas, de cineva care să-ți pună întrebări care să te provoace să gândești mai profund, cred că merită. Altfel, dacă ești o persoană foarte organizată și îți găsești singură informațiile, probabil că te descurci și „la liber”.

Ce anume te preocupă cel mai mult acum? Poate dacă ne spui un pic mai detaliat unde simți că te blochezi, reușim să găsim niște idei mai specifice.

Mult succes cu lucrarea! O să fie bine, chiar dacă acum pare copleșitor.

Emilia