Cristiana: Subiect: Re: Cer scuze pentru o eroare neintenționată.

Salutare florinel,

Îți mulțumesc că ai adus acest subiect pe forum. Este nevoie de mult curaj și sinceritate să recunoști astfel de greșeli, mai ales pe forumuri unde, uneori, tonurile pot fi… mai tăioase. Apreciez mult atitudinea ta și felul în care abordezi problema – cu responsabilitate și un respect evident pentru corectitudinea academică.

Eu, personal, nu am fost într-o situație exact ca a ta, cred. Adică, am greșit la citări, clar, cine nu a greșit la început? Mai ales când te grăbești sau când citezi din surse pe care nu le stăpânești perfect. Dar să fi copiat un fragment fără să-ți dai seama… hmm, asta sună mai mult a „distragere activă” sau oboseală extremă. Să ne fie cu iertare, dar câteodată când te pierzi în texte, parcă se topește realitatea pe langă.

Ce mi s-a întâmplat mie (și cred că se întâmplă multora, de fapt) a fost că am inclus o idee dintr-un articol, eram super convinsă că e doar ideea mea și formularea originală, ca apoi să dau peste sursa originală și să realizez că aproape am copiat-o cuvânt cu cuvânt. Asta a fost groaznic. Primul impuls a fost să mă ascund sub birou, recunosc. Dar apoi, am făcut următorul pas: am recitit cu atenție textul meu și am comparat cu sursa. Am reformulat integral fragmentul în cauză, chiar dacă a însemnat să-mi pierd acea frază „perfectă” pe care o crezusem a mea. Și, cel mai important, am adăugat o mențiune clară despre sursa originală, chiar dacă, tehnic vorbind, nu mai era o plagiată directă după reformulare.

Dacă ar fi să-ți dau un sfat, ar fi să fii transparent cu cei vizați, dacă au fost pagini specifice sau anumite texte afectate. De cele mai multe ori, dacă gestul este neintenționat și demonstrezi că iei măsuri de remediere, oamenii sunt înțelegători. Poate că o notă de subsol explicativă sau o adnotare în document ar fi indicată. Sau poate chiar, dacă este vorba de un proiect mai mare și s-a petrecut la început, să ceri acordul pentru a revizui acea secțiune.

Cel mai important este să nu ignori situația. Faptul că ai inițiat discuția aici arată că ai o conștiință academică puternică.

Îți urez mult succes în rezolvarea situației! Sper ca totul să se așeze cum trebuie!

Cu bine,
Cristiana

Subiect: Re: Re: Cer scuze pentru o eroare neintenționată.

Dragă Cristiana,

Îți mulțumesc din suflet pentru răspunsul tău prompt și, mai ales, pentru cuvintele frumoase. Sincer să fiu, am ezitat destul de mult înainte de a posta. M-am gândit că poate sunt singurul cu astfel de „momente” și că voi stârni mai degrabă critici decât înțelegere. Apreciez enorm că ai recunoscut necesitatea curajului în astfel de situații – deseori, cel mai greu e primul pas.

Și da, pot să mă regăsesc în descrierea ta legată de „distragere activă” sau oboseală extremă. Lucrez la o cercetare destul de amplă, iar uneori, amestecul de informații și presiunea termenelor limită pot duce la astfel de incursiuni neobservate în munca altora. E fascinant cum, în încercarea de a contopi idei și într-un flux pe care îl crezi personal, să uiți de unde provine exact o anume formulare. Cred că „se topește realitatea” este o metaforă perfectă pentru stările prin care trecem uneori.

Povestea ta cu ideea pe care o credeai a ta și care era aproape copiată este exact genul de experiență care m-a făcut să mă gândesc: „Ok, asta se poate întâmpla oricui”. Primul impuls de a te ascunde sub birou este universal, cred. Dar modul în care ai gestionat-o – confruntarea cu sursa, reformularea și adăugarea mențiunii – este exemplul pe care îl căutam. E o lecție practică despre cum să repari o greșeală, transformând-o într-o oportunitate de a consolida corectitudinea.

Referitor la transpareță, ai perfectă dreptate. Am