Geanina: Salutare, Florentina! Bună inițiativă, chiar mă bucur că ai deschis discuția asta. Cred că suntem multe aici care trecem prin focul ăsta al disertației, deci orice sfat e aur curat.

Sincer, și eu am fost cam pe coji de ou la început. Pentru mine, alegerea temei a fost cam… organică? Am avut o materie care mi-a plăcut mult în anul doi și am observat că o anumită problemă, aparent minoră, apărea des. Mi-am propus să aprofundez asta. Asta e o primă idee: caută ceva ce te pasionează cu adevărat, chiar dacă la prima vedere pare un subiect prea niché sau prea general. Orice te intrigă, pe acolo merită să sapi un pic.

Legat de cercetare, am încercat să mă organizez din prima. Am făcut un fel de plan, cu resurse vizate (articole, cărți), termene mari. Și am început să iau notițe structurat. Un fișier separat pentru fiecare sursă, cu idei principale, citate relevante și propriile comentarii sau întrebări care mi-au apărut. Ajută enorm la capitolul de sinteză, când începi să scrii. Nu lăsa totul pe ultima sută de metri, că te îneci în informație.

Și, bineînțeles, comunicarea cu coordonatorul. La mine a fost o colaborare destul de „formală, dar eficientă”. Încercam să am mereu la întâlniri un mic rezumat al progresului meu, întrebări specifice și, ce e important, să arăt că am încercat să găsesc singură soluții înainte să vin cu problema. Asta arată implicare și îi face să te ia mult mai în serios.

Sper să ajute un pic! Abia aștept și alte sfaturi de la fete. Succes la început, Florentina! O să fie greu, dar și satisfăcător, sperăm 🙂

Florentina: Mulțumesc mult, Geanina, pentru sfaturile super utile! Exact genul de mesaje de care aveam nevoie. Mă liniștește să știu că și alții au simțit frica asta inițială și că există metode prin care să navighezi prin tot.

Ideea cu „organică” e bună. Cred că am și eu câteva zone în care am sims o curiozitate mai mare și voi începe să sap pe acolo. E bine de știut că nu trebuie să fie neapărat un subiect „măreț” sau ultra-cunoscut de la început.

Și planificarea cercetării, fișierele separate pentru fiecare sursă… sună foarte organizat și, sincer, mult mai puțin intimidant decât să mă gândesc la o mare masă de hârtii și PDF-uri. Voi încerca să implementez asta de cum voi începe să adun material. Nici mie nu-mi plac presiunile de ultim moment, deci e un avertisment bun să nu las totul pe sfârșit.

Comunicarea cu coordonatorul – un capitol delicat, dar trebuie abordat strategic, așa cum zici tu. Rezumat al progresului, întrebări specifice și arătarea efortului propriu de a căuta soluții… perfect pus la punct. Voi ține cont de asta.

Mă bucur că ai împărtășit din experiența ta. Abia aștept să citesc și alte păreri, cum zici și tu. Orice perspectivă nouă ajută enorm!

Mulțumesc încă o dată, Geanina! Și mult succes și ție în continuare!

Toate cele bune,
Florentina

Anastasia: Salutare Florentina și Geanina! Sunt și eu pe aici, prin mocirla asta a disertației, și mă bucur să văd discuția deschisă. Florentina, absolut normal să te simți un pic copleșită, e un proces destul de solicitant. Geanina, ai punctat excelent niște aspecte esențiale!

La mine, alegerea temei a fost, într-adevăr, un pic mai mult de „experimentare”. Am cochetat cu câteva idei, am făcut niște minicercetări preliminare din curiozitate, și abia apoi am început să văd care dintre ele se lega mai bine de cursurile care mi-au plăcut, dar și de ce material didactic aveam deja acces. M-a ajutat să reduc din opțiuni și să mă concentrez pe ceva fezabil. De asemenea, am vorbit cu câțiva profesori care predau materii în zonele care mă interesau – uneori, ei au deja în minte niște direcții sau chiar probleme nerezolvate care ar putea deveni subiecte excelente.

Legat de cercetare, eu am o metodă cam… obsesivă, aș zice. Am folosit de

Anastasia: Bună, Florentina și Geanina! Mă bucur mult că am găsit discuția asta. Geanina, ai atins niște puncte esențiale. Iar pentru tine, Florentina, e absolut normal să te simți depășită la început. Disertația pare un munte de urcat, dar cu pași mici și bine calculați, ajungi în vârf.

La mine, alegerea temei a fost un pic diferită. Am avut o problemă practică la locul de muncă, în industria în care lucrez, și m-am gândit că o abordare academică ar putea aduce perspective noi și, cine știe, poate chiar soluții. Așa că sfatul meu ar fi să te uiți și în jurul tău, în experiența personală sau profesională. Uneori, cele mai bune teme vin din probleme concrete pe care le-ai identificat.

Cu cercetarea, sunt total de acord cu Geanina despre organizare. Eu am folosit mult bibliometria la început, să văd ce s-a scris deja pe subiect, cine sunt autorii de referință. Asta m-a ajutat să-mi delimitez spațiul și să identific lacunele. Am creat un fișier Excel cu toate sursele, pe coloane am pus: autor, an, titlu, tip (articol, carte etc.), câteva cuvinte cheie și un scurt rezumat al studiului. Asta m-a pus pe „viteză mare” când a venit partea de analiză.

Scrierea, ah, scrierea! Eu am avut o strategie de „mic dejun de capital”. Adică, în fiecare dimineață, înainte să mă apuc de orice altceva, îmi alocam o oră-două fix pentru scris. Nu conta ce scriu, ci să scriu. Asta a ajutat enorm la depășirea blocajului creativ. Chiar dacă la început erau doar idei aruncate pe hârtie, le puteam rafina ulterior. Și am încercat să scriu în paralel capitolele, nu neapărat în ordinea finală. De exemplu, dacă aveam brouillon la metodologia, începeam să schițez și introducerea, bazându-mă pe ce știam deja.

Colaborarea cu coordonatorul… Asta e o artă în sine. La mine a funcționat cel mai bine atunci când veneam cu un plan de acțiune pentru următoarea perioadă și cu întrebări punctuale. Și, un sfat, nu vă fie teamă să cereți feedback, chiar și unul critic. Asta vă va ghida cel mai bine.

Sper să v-ajute și aceste contribuții! E un proces obositor, dar și foarte recompensator. Să nu uităm și de pauze, de ieșit la o cafea cu prietenii, să ne reîncărcăm bateriile. Nu neapărat „logistica” se referă și la asta. 😉