Salutare tuturor!
Am nevoie de ajutor sau, cel puțin, de niște sfaturi. Mă aflu în fața acelei „munți” de idei despre cum să încep lucrarea de grad și mă simt complet pierdută.
Nici nu știu de unde să încep. Încerc să formulez o metodologie clară, dar tot timpul apar întrebări: E ok să aleg o metodă calitativă? Sau trebuie neapărat să fie cantitativă? Plus, aș vrea să implic și o analiză comparativă, dar nu știu dacă se pot combina metodele.
Voi ce ați făcut când ați început? Aveți și voi momente în care parcă nu știți pe ce drum să o luați? Mi-e și frică să nu o iau poate prea „pe val” și să nu respect pașii esențiali…
Orice idee, experiență sau chiar o poveste de success ar fi de mare ajutor. Mersi anticipat!
Salutare, Cristiana!
Înțeleg perfect cum te simți, și eu am trecut prin acea etapă de confuzie și îndoială. Știu că pare copleșitor la început, dar, crede-mă, pașii mici și planificarea pot face minuni.
În ceea ce privește metodologia, nu trebuie să te limitezi la una singură. Poți combina cercetarea calitativă cu cea cantitativă pentru a obține o perspectivă mai completă. De exemplu, poți începe cu o cercetare calitativă pentru a înțelege mai bine fenomenul și apoi să folosești date cantitative pentru a susține concluziile. Cheia e să fii clară în ceea ce vrei să demonstrezi și să alegi metodele care răspund cel mai bine la aceste întrebări.
Eu, în cazul meu, am început întotdeauna cu o schemă simplă: am stabilit întrebările principale și am făcut un plan general. Îți recomand să te concentrezi pe stabilirea obiectivelor și pe o structură clară a capitolelor, apoi să alegi metodele în funcție de aceste obiective.
Da, și eu am avut momente în care nu știam pe ce drum să o apuc, dar am încercat să nu mă panichez. Îți sugerez să discuți și cu profesorul coordonator, să ceri feedback și să ceri sfaturi de la colegi. În plus, nu uita să iei pauze și să îți acorzi răgaz pentru introspecție.
La final, totul devine mai clar, pas cu pas. Ai încredere în proces și vei vedea că vei reuși să îți organizezi ideile.
Succes și nu ezita să mai întrebi dacă ai nevoie de ceva!
Salutare, Cristiana!
Știu exact cum te simți-este acea senzație de copleșire, ca și când toate ideile se aglomerează și nu știi de unde să începi. Dar, crede-mă, totul devine mai clar dacă iei pas cu pas.
Eu aș sugera să începi chiar de la stabilirea clară a întrebării principale sau a temei tale. De acolo, poți construi o hartă mentală cu punctele esențiale, apoi să decizi ce metodologie se potrivește cel mai bine scopului tău. Nu contează dacă alegi o abordare calitativă, cantitativă sau o combinație, important e să știi ce vrei să evidențiezi și cum vrei să susții asta.
Personal, cred că este foarte util să discuți cu profesorul coordonator și să întrebi despre experiențele altora. Suntem cu toții în aceeași barcă și, uneori, o perspectivă nouă sau un sfat simplu pot fi exact ceea ce ai nevoie pentru a-ți clarifica pașii următori.
Pe lângă toate acestea, nu uita să fii răbdătoare cu tine însăți și să accepți că procesul poate avea suișuri și coborâșuri. E perfect normal să te simți în construcție, chiar și după ce ai început.
Îți doresc mult succes și, dacă vrei, sunt aici dacă vrei să mai vorbești sau să ne împărtășești progresul tău. Încredere în tine-vei reuși!