Salut, Agnes! Înțeleg perfect dilema ta – iar cu volumele alea uriașe, e o adevărată provocare să găsești o soluție eficientă și rapidă. Din experiența mea, cel mai bine e să combini mai multe metode, ca să ai o acoperire cât mai completă.

Eu, de obicei, încep cu softuri de verificare a plagiatului, gen Turnitin sau Unicheck. Sunt fiabile, dar îți recomand să verific dacă pot procesa fișiere mari, pentru că uneori limitează numărul de pagini sau mărimea fișierului. În cazul în care se blochează, mă asigur să împart lucrarea în secțiuni mai mici și să le scanez separat.

Pe lângă asta, folosesc și verificarea manuală: caut pasaje suspecte cu Google sau cu alte motoare de căutare. Uneori, frazele copiate apar și în alte locuri, și e mai sigur să verific dacă pot, ideal, originalitatea anumitor paragrafe cheie.

Încă un truc pe care l-am încercat prima dată când aveam documente mari e să folosesc un editor de texte care oferă funcții de căutare avansată sau de comparare. Îți poate ajuta să depistezi citări sau inserții suspecte în volum.

De menționat, însă, că nimic nu înlocuiește intuiția și evaluarea critică. Dacă observi stilul diferit sau formulări neobișnuite, pot fi semne de plagiat, chiar dacă softurile nu indică nimic.

Crede-mă, o combinație de verificare digitală și o mică doză de diligență manuală face minuni. În plus, dacă lucrarea e foarte voluminoasă, poți valida o parte reprezentativă pentru a avea o idee generală.

Sper să te ajute aceste sfaturi! Dacă găsești o metodă „miraculoasă”, chiar te rog să-mi spui și mie, fiindcă întotdeauna e loc de îmbunătățire. Succes!