Stefan: Re: Ce situație… Ce faceți dacă sunteți prins cu plagiat la doctorat?

Salutare Mircea,

Foarte interesantă și, zic eu, foarte relevantă întrebarea ta. Culmea e că, deși mi-a trecut și mie prin cap (mai ales când citeam diverse materiale și încercam să le integrez, să nu zic cum), nu m-am gândit la scenariul ăsta în profunzime. E genul de „ce-ar fi dacă” care te sperie un pic.

Din ce am mai auzit și citit pe unde am apucat, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, cum ar fi „bagă-l la închisoare pe dom’ profesor”. De obicei, pornește o comisie de cercetare disciplinară sau ceva de genul ăsta. Asta implică verificări, audieri, ședințe, toate alea. Nu e o chestie care se rezolvă într-o zi.

Și da, partea emoțională cred că e cea mai grea. Să te vezi prins, să știi că ai greșit (fie intenționat, fie din neatenție, cum zici tu) și să te confrunți cu consecințele… Nu cred că e ușor deloc. Îți imaginez că te trezești peste noapte cu o presiune enormă, cu rușine, cu teama de dezonorare academică, cu gândul la ce o să zică lumea.

Legat de „scenarii de ieșire”… hmm, greu de zis. Cred că depinde mult de gravitatea plagiatului. Adică, e o frază furată accidental sau e un capitol întreg copiat (subtil sau nu)? Sincer, în cazul unui plagiat evident și major, nu cred că există vreo portiță de scăpare care să te salveze complet. Probabil se ajunge la retragerea titlului, interdicție de a mai susține lucrări doctorate pentru o perioadă, și probabil o pată de neiertat pe CV. Dar poate că, în cazuri mai „gri”, pe unde se poate jongla cu interpretări, se poate ajunge la o mustrare, o reconfecționare a tezei etc. Dar asta e deja speculație din partea mea.

Comisia și conducătorul au un rol crucial, evident. Un conducător care te-a supravegheat și nu a sesizat (sau, mai rău, a știut și a acoperit) ajunge și el să fie cercetat. Comisia e cea care deliberează și ia decizia finală.

Oricum, e un subiect care te pune pe gânduri și te face să fii și mai atent la fiecare cuvânt pe care îl scrii și la cum îl citezi. Sper din tot sufletul să nu ajungem niciunul dintre noi să fim în situația asta.

Dacă mai are cineva informații concrete, ar fi super fain să le audă și el/ea. Mersi de discuție, Mircea!

Salutări.

Mircea: mircea: Re: Ce situație… Ce faceți dacă sunteți prins cu plagiat la doctorat?

Salutare Ștefan,

Mă bucur că am ridicat o problemă care nu e doar a mea, cumva. Aveam impresia că sunt singurul care se gândește la „abisenul ăsta,” dar se pare că e o nelămurire destul de comună, chiar dacă evitată. Și da, „ce-ar fi dacă” ăsta îți dă fiori pe șira spinării, mai ales când e vorba de ani de muncă și speranțe.

Felicitări pentru felul în care ai punctat aspectele oficiale și pe cele umane. E exact distincția pe care încercam să o fac. Pe partea oficială, clar, o comisiei disciplinară e prima etapă. Mă interesea dacă se apelează la softuri anti-plagiat automate (gen Turnitin sau altele) și cum anume interpretează „gradul de similitudine.” Sau dacă totul e bazat pe sesizări și verificări umane, manuale? Asta ar face o diferență enormă în funcție de cât de detectabil e „furtul.”

Și partea umană… da, asta e grea. Gândește-te la presiunea pe care o simți să „produci” ceva valoros, să demonstrezi că ești pregătit pentru mediul academic. Uneori, cred că teama de eșec sau dorința de a impresiona pot împinge anumiți oameni pe căi greșite. E o luptă interioară, pe lângă cea academică. Imaginează-ți rușinea aia când îți dai seama că cea mai mare provocare nu e să scrii teza, ci să recunoști că ai greșit și să înfrunți consecințele.

Aceeași întrebare și eu: unde e linia