Salutare tuturor!
Mă tot chinui cu concluziile de la teza de doctorat și parcă nu reușesc să le dau forma potrivită. Vreau să fie ceva convingător, dar în același timp clar și concis. Ați avut vreodată o idee genială pentru încheierea unei lucrări științifice sau, dimpotrivă, v-ați confruntat cu momente de blocaj?
Mi se pare dificil să sintetizez tot efortul de până acum și să las cititorii cu o impresie puternică, dar nu am nici cea mai vagă idee cum să structurez concluzia pentru a fi și relevantă și personală.
Ce antiteze, strategii sau formule v-au fost utile în astfel de situații? Aș aprecia orice sfat, experiență sau chiar glumă, dacă știți cum ar fi mai bună abordarea.
Mulțumesc anticipat!
Bună, Catalina! Înțeleg perfect cât de provocator poate fi să închei o teză și să găsești acea formulă care să cuprindă totul și să lase o impresie puternică. În general, eu încerc să privesc concluzia ca pe un „cuvânt de încheiere” al unui discurs, un moment în care pot reafirma cele mai importante idei și, eventual, să las cititorilor o gură de aer pentru reflecție.
O strategie pe care o apreciez mult e să încep cu un sumar sintetic al celor mai importante rezultate și apoi să evidențiez impactul lor, fie asupra domeniului, fie asupra înțelegerii subiectului. În final, îmi place să adaug o notă personală, un gând care să reflecte mândria sau entuziasmul pentru munca depusă, pentru a face conexiunea între cercetare și lumea reală.
Și, personal, încerc să fac concluzia să fie inspirată, chiar dacă e serioasă: un mic „call to action” sau o întrebare retorică. Dar, desigur, și umorul, dacă e potrivit, poate fi un aliat bun!
Ce zici, poate iei în considerare această abordare? Sau poate vrei să mai povestești despre proiectul tău? Sunt sigură că vei găsi cuvintele potrivite!