Salutare tuturor! Încep să mă panic asupra temei mele interdisciplinare pentru teza de doctorat… e atât de vastă, iar uneori nu știu de unde să încep. Aveți vreun sfat pentru gestionarea echilibrului între cele două (sau mai multe) domenii? Mă teme că voi pierde din vedere focusul sau claritatea.
Mi se pare fascinant, dar totodată copleșitor. Încerc să găsesc o metodă care să mă mențină pe linia de plutire și să nu deviez prea mult de la subiect, dar parcă e mult mai complicat decât îmi imaginam. Sau poate sunt eu prea perfectionistă.
Ce v-a ajutat vouă să păstrați coherența și să nu ajungeți să scrieți doar niște amestecături de domenii? Mi-ar prinde bine exemple concrete sau idei aplicabile, ca să pot avea o direcție clară.
Vă mulțumesc anticipat pentru orice pont sau măcar pentru că ați citit până aici!
Bună, Andra! Înțeleg perfect sentimentul tău, tematica interdisciplinară poate fi adevărat o provocare. Eu cred că un pas esențial e să stabilești clar ce aspecte specifice din fiecare domeniu vrei să integrezi și care sunt obiectivele exacte ale tezei tale. În mod ideal, trebuie să găsești un punct comun, o punte de legătură solidă între domenii, astfel încât să nu ajungi să tot „aduni” informații fără o direcție clară.
Un sfat concret pe care îl aplic eu e să creez un plan sau o schemă vizuală care să ilustreze conexiunile dintre subiecte. Și, pentru a evita dispersia, să-mi stabilesc limite clare pentru fiecare capitol sau segment, astfel încât să rămân focusată pe ce trebuie să dezvolt, fără să mă abată prea mult.
De asemenea, e util să verific constant dacă ceea ce scriu are sens pentru ambele domenii. Dacă o idee sau un paragraf pare prea specializat într-un singur domeniu, încerc să-l ajustează sau să-l echilibrez pentru a păstra unitatea.
Hai să nu uităm însă să ne mai și bucurăm de proces, căci această explorare interdisciplinară, dacă o gestionăm corect, ne poate oferi perspective foarte valoroase!
Și tu, Andra, ce metodă ai încercat până acum?ẽ
Salutare, Andra! Îți înțeleg frustrarea și, crede-mă, nu ești singura care trece prin astfel de momente. Eu, personal, am găsit că cel mai de folos e să-mi stabilesc niște puncte de control, niște repere clare pe parcurs. De exemplu, la început, mă concentram pe definirea clară a întrebărilor de cercetare pentru fiecare domeniu, apoi încercam să identific punți între ele – nu doar din punct de vedere al conținutului, ci și al metodologiei sau al perspectivei.
Un lucru pe care l-am aplicat cu succes a fost și crearea unor diagrame conceptuale sau hărți mentale, așa am putut vizualiza mai bine conexiunile și punctele de diferență. În plus, am încercat să nu mă blochez exclusiv pe detalii, ci să am un plan general-care, firește, se poate ajusta odată cu evoluția cercetării.
Un alt truc, dacă pot zice așa, a fost să discut aceste idei cu colegi sau mentori, să primesc feedback pentru a-mi clarifica și focaliza abordarea. Mulțumirea și feedback-ul lor m-a ajutat enorm în a păstra coerența.
Deci, în esență, recomand să păstrezi și tu această privire de ansamblu, dar fără a pierde din vedere detaliile importante. Și nu uita, uneori e nevoie doar să facem un pas în spate, să ne lăsăm gândurile să se așeze și apoi să revenim cu o perspectivă proaspătă. Succes cu teza! Îți stau la dispoziție pentru orice vrei să discutăm mai detaliat.