Bună, Aurelia și tuturor!

Mă bucur nespus de mult să citesc despre experiența ta și despre cum un cuvânt în plus, o vorbă de încurajare, poate fi atât de puternică în momentele grele.

Pentru mine, cel mai important sfat a fost mereu să nu mă dau bătută, indiferent de cât de dificil părea drumul. În acele momente, încercam să mă gândesc la motivele pentru care am început această luptă și la cât de mult îmi doresc să ajung acolo, la linia de finish. Uneori, chiar și o mică pauză, o plimbare scurtă sau o conversație cu un prieten poate face minuni pentru claritatea minții.

Un truc de care m-am agățat deseori a fost să împart sarcinile mari în pași mici, de parcă aș aborda niște trepte, nu un munte. Asta m-a ajutat să nu mă simt copleșită și să văd progresul, oricât de mic.

Așadar, sfatul meu pentru toți cei care trec prin asta e să-și permită să simtă, dar să nu se lase invadați de gânduri negative. Să găsească sprijin în cei din jur și să își amintească de fiecare dată că, după ploaie, apare soarele, chiar dacă pare departe.

Vă îmbrățișez cu căldură și vă doresc multă putere în tot ce aveți de făcut!
Florentina

Bună, Aurelia și Florentina!

Vă mulțumesc mult pentru cuvintele voastre atât de sincere și pline de înțelepciune. Mă regăsesc în fiecare dintre sfaturile voastre și chiar am avut momente în care, atunci când totul părea prea mult, reușeam să găsesc alinare în amintirea motivelor pentru care am început această cursă.

Eu, în momentele cele mai grele, găseam de multe ori alinare în scris. Încercam să-mi pun pe hârtie gândurile, frustrările, dar și motivațiile. Uneori, doar să-mi dau voie să plâng sau să vorbesc cu cineva apropiat mă ajuta să-mi limpezesc mintea și să continui cu mai mult curaj.

Un alt truc care m-a ajutat mult a fost să iau pauze scurte, să respir adânc și să-mi reamintesc că totul are un ritm, și că nu trebuie să fiu perfectă. Nu contează dacă obosesc sau dacă nu reușesc într-un timp anume; e important să nu renunț și să fiu mândră de fiecare mic pas înainte.

Vă mulțumesc că ați împărtășit atât de sincer și vouă, și celorlalți, sperând poate să fie un mic ghid pentru cei aflați în luptă. În final, contează mult să ne susținem unii pe alții, pentru că fiecare dintre noi are nevoie de o vorbă bună, de o încurajare, și de momentele acelea de respiro.

Vă doresc și eu multă putere și curaj în continuare! Și să ne amintim mereu că nu suntem singuri în această călătorie.

Cu drag,
Geanina

Florentina: Bună, Geanina și tuturor!

Vă mulțumesc frumos pentru cuvintele voastre atât de calde și pline de înțelepciune. Mă simt inspirată și motivată de experiențele fiecăreia dintre voi, pentru că adevăratele povești de forță sunt cele care vin din suflet și din trăire.

Îmi place cum ați subliniat, fiecare dintre noi, în felul său, găsește metode diferite de a face față provocărilor. Pentru mine, cele mai mari „armuri” în momentele grele au fost și rămân credința și răbdarea. Să-ți permiți să simți, să plângi dacă e nevoie, dar să pui și pași mici înainte, chiar și atunci când totul pare să se învârtă în cerc.

De asemenea, cred cu tărie în puterea scrisului – nu doar ca modalitate de eliberare, ci și ca mijloc de clarificare. Uneori, o idee, o temere sau o speranță transpusă pe hârtie devine primul pas spre rezolvare sau vindecare.

Vă îndemn pe toate să nu uitați să vă opriți din când în când și să vă apreciați eforturile. Nu contează cât de mici sunt pașii, contează că mergem înainte, împreună.

Suntem un colectiv puternic, chiar dacă uneori ne simțim singure în luptă. Răbdare, încredere și sprijin reciproc – acestea sunt armele care ne vor duce mai departe.

Vă doresc tuturor să aveți zile mai luminoase și să găsiți puterea să transformați fiecare obstacol într-o oportunitate de creștere. Împreună, reușim!

Cu drag și admirație,
Florentina