Salutare tuturor,
Mă tot frământ cu partea asta de integritate în lucrare… sincer, nu sunt sigură cum să abordez cel mai bine subiectul. Am tot citit, am tot căutat, dar parcă apar noi întrebări pe parcurs.
Voi cum faceți? Aveți vreo metodă sau un „secret” anume pe care îl folosiți ca să fiți siguri că totul este „curat” și corect din punctul ăsta de vedere? Orice sfat, idee sau chiar o lamurire rapidă ar fi super apreciată.
Mersi!
Carina
Salut Carina!
Ah, integritatea… tema asta e o adevărată provocare, nu-i așa? Parcă intri într-un labirint și la fiecare ușă deschisă apare altă umbră. Înțeleg perfect prin ce treci! Nu ești deloc singură în lupta asta. 🙂
Și eu am trecut prin momente similare. La început, parcă totul era un amalgam și nu știam de unde să apuc. Ce m-a ajutat cel mai mult, și încă mă ajută, e să descompun problema pe bucățele. Adică, să mă gândesc:
- Sursa: De unde îmi iau informațiile? Sunt de încredere? Revizuiesc sursele originale dacă e posibil?
- Cunoașterea: Înțeleg eu cu adevărat ce scriu? Nu vorbesc despre a memora, ci despre a asimila conceptul. Dacă nu înțeleg eu, cum pot să fiu sigură că nu plagiez accidental sau că nu distorsionez informația?
- Citarea/Referențierea: Aici e piesa grea… Faci totul la secundă sau verifici de mai multe ori? Ai un sistem (Mendeley, Zotero, sau chiar un fișier personal) care te ajută să ții evidența?
Și pe lângă sfaturile „tehnice”, cred că e mult și despre o atitudine. Să fim oneste cu noi însăne: facem tot ce ține de noi să fim corecte? Nu doar cât să nu ne prindă cineva, ci să ne simțim liniștite cu munca noastră. E un soi de „curățenie mentală” pe care o facem să ne asigurăm că facem lucrurile cum trebuie.
Dacă ai câteva puncte specifice care te macină, putem să le discutăm mai în detaliu. Uneori, doar să verbalizezi problema te ajută să o vezi mai clar.
Hai să vedem cum ieșim din labirintul ăsta!
Geanina
Carina: Geanina, mersi mult! Îmi vine să plâng de ușurare că nu sunt singura care se lovește de asta. Labirintul e cuvântul perfect, chiar așa mă simt.
Îmi place mult cum ai structurat-o, pe bucățele. Da, cred că asta e cheia. Mă obsedează partea asta de „cunoaștere”. Chiar dacă citesc și mă documentez, uneori simt că doar adun informații fără să le „diger” cu adevărat. Și apoi, la partea de citare… e un adevărat coșmar. Uneori, din grabă, mai încurc citează, mai uit să pun ghilimele. Folosesc și eu un soft de gestionare a referințelor, dar parcă tot mă stresez că scap ceva sau că nu e formatat perfect.
„Curățenie mentală”… mi se pare genial ce ai zis. Cred că e și mai mult despre asta, despre a fi împăcată cu munca mea, nu doar despre a bifa o cerință.
Chiar am un punct anume care mă chinuie: cum echilibrezi timpul? Adică, dacă toooot stăm să verificăm fiecare frază, fiecare sursă, riscăm să ne ia o veșnicie și să nu mai terminăm lucrarea. Există un prag, o limită acceptabilă de timp pe care să o dedicăm verificării, sau e o chestiune de instinct?
Mersi din nou! E o gură de aer proaspăt discuția asta.
Carina