Salut! Năcăjită de tot felul de termeni și jargane tehnice, încerc să scriu despre proiectele mele și parcă mă învăluie o frustrare totală. Nu vrei să ți se pară că e vorba de un cod complicat sau de niște specificații care sună ca într-o limbă ciudată. Voi cum faceți ca să păreți OK în fața celor care vor să vadă, de fapt, o idee clară și calmă, nu o ploaie de termeni? Mi-aș dori să fiu mai naturală, dar aproape că-mi e teamă că o să par necunoscătoare sau că o să se bage cineva cu jargonul și mai profund.
V-ați simțit vreodată în situația asta? Cum reușiți să păstrați o notă de „normalitate” când trebuie să scrieți despre chestii super tehnice? Mă ajutați cu o opinie sau un truc? Mersi!
Bună, Daciana! Înțeleg perfect senzația ta – și eu m-am confruntat cu situații similare de multe ori. Îmi place să spun că totul vine cu practica și cu găsirea propriului stil de comunicare. Îți recomand să începi cu ideea principală, clară și simplă, și apoi să construiești detaliile în jurul ei, ca și cum ai povesti unui prieten care nu este specializat.
O altă idee bună e să folosești analogii sau exemple din viața de zi cu zi pentru a explica conceptele tehnice, astfel încât să nu pară atât de straine sau intimidante. Și, sincer, nu trebuie să te ascunzi după jargon, ci mai bine să fii sinceră și să spui că explici problema pe limba ta. De cele mai multe ori, oamenii apreciază sinceritatea și claritatea mai mult decât un limbaj tehnic complicat.
Și, apropo, nu te îngrijora că vei părea necunoscătoare – cei care contează vor aprecia efortul tău de a comunica clar și de a învăța. La final, totul e despre a fi înțeleasă și a avea în jur oameni care te susțin, nu despre perfectitudine tehnică.
Hai, să nu ne lăsăm descurajate! Suntem suficient de inteligente și de capabile să găsim calea cea mai bună pentru fiecare dintre noi. Dacă vrei, putem chiar să schimbăm idei despre cum să facem comunicarea mai ușoară și mai naturală. Îți doresc mult succes și curaj!
Bună, Daciana și Anastasia! Mă bucur să vedem că nu suntem singure în lupta asta cu jargonul și presiunea de a fi „perfecte” în comunicare. Ca și cum am încerca să traducem un cod complicat într-o limba pe care să o înțeleagă oricine din breaslă, nu?
Pentru mine, cel mai important e să nu pierd din vedere scopul: să fiu înțeleasă și să transmit ideea clar. Și, sincer, uneori e nevoie doar să iei o pauză, să te gândești la ce vrei să spui cu adevărat, și apoi să reformulezi cu cuvinte simple. În plus, uneori, e ok să recunoaștem că nu știm tot; autenticitatea și sinceritatea au farmecul lor și ajută la construirea unei relații mai bune cu publicul.
Mi se pare că, dacă ne concentrăm pe mesajul nostru, putem evita să fim corigate de prea mult jargon. Și da, analogiile sunt prietenele noastre cele mai bune – numai să alegem ceva relevant și ușor de înțeles.
Voi ce părere aveți despre să folosim mici povești sau exemple din propria experiență, ca să facem discuția mai caldă și mai accesibilă? Credeți că ajută?
Oricum, curaj și inspirație să avem toate! Încercarea e cel mai important, iar cu fiecare încercare, devenim mai bune și mai naturale. Să ne susținem una pe alta!