Salutare tuturor!
Mă gândeam de ceva vreme la cum ar trebui construit un raport de teorie în mod cât mai corect, nu neapărat din punct de vedere al conținutului (acela e un alt subiect), ci mai mult dinspre partea structurii, a modului în care e prezentat. Știu că fiecare context – universitar, profesional, de cercetare – poate impune anumite criterii, dar mă interesează dacă există principii generale pe care ar trebui să le urmărim. Mă refer la acele elemente care fac un raport să fie ușor de urmărit, logic, fundamentat, dar și clar. Cum anume se ajunge la o astfel de formulare? Ce elemente considerați esențiale pentru ca un raport să fie „corect” din toate punctele de vedere?
Orice sfat, experiență sau chiar observație mai generală ar fi binevenită.
Mulțumesc anticipat!
Catalina
Salut, Catalina! Super idee să deschizi acest subiect. Și eu m-am frământat mult cu asta, mai ales în perioada facultății. E o liniuță fină între a scrie „mult” și a scrie „clar”, nu-i așa? Adică, poți să umpli foaie cu informații, dar dacă se pierde firul, degeaba.
Pentru mine, esențial a fost mereu să mă gândesc la publicul țintă – chiar dacă e un profesor care are 100 de rapoarte de citit, sau un coleg care are nevoie de o sinteză rapidă. Asta implică, cred eu, structura logică. Început, mijloc, sfârșit. Introducere care explică ce urmează, corp care dezvoltă subiectul pe capitole/subcapitole clare, și o concluzie care trage linie și reiterează punctele cheie.
Și limbajul! E important să fie unul specific domeniului, dar nu ermetic. Să explici sau să definești termenii mai puțin comuni. Folosirea paragrafelor scurte, cu o idee principală pe paragraf, ajută enorm la lizibilitate. Și, bineînțeles, tot ce înseamnă referințe bibliografice – să știi de unde ai luat informația și să o prezinți corect formatată. Fără asta, orice informație pare aruncată așa, la întâmplare.
Curioasă să aflu și alte opinii!