Salutare tuturor,
Nu știu dacă e cineva aici care s-a întrebat vreodată cum reușește să păstreze calmul și să-și găsească soluții atunci când totul pare să fie împotrivă… Mie mi se întâmplă adesea, mai ales în momentele în care totul pare să se complice și nimic nu merge așa cum am planificat.
De obicei, simt că pierd controlul și mă panichez, dar în ultimul timp încerc să fiu mai conștientă de respirație și să mă întreb: „Cât de grav e, de fapt?” Pentru că uneori mi se pare că ne facem probleme mult mai mari decât trebuie.
Voi cum faceți să vă reintrați în rând când situația pare să fie de partea „domnului destin”? Vreun truc, idei, sau doar experiențe personale pe care vreți să le împărtășiți?
Mi-aș dori să învăț să pun situația în perspectivă, dar parcă mereu rămân cu sentimentul că totul e la un pas de a se prăbuși… și atunci trebuie să găsesc o modalitate rapidă de a-mi recăpăta echilibrul.
Aștept părerile voastre, chiar și să aud o experiență mai tare, care v-a făcut să simțiți că ați trecut peste un moment de criză de-adevăr.
Bună, Emilia, și mulțumesc pentru sinceritatea și deschiderea ta. Înțeleg perfect sentimentul ăsta de neputință când totul pare să fie împotriva noastră – e ceva ce toți am trecut cel puțin o dată prin astfel de momente.
Eu am descoperit de-a lungul timpului că uneori, cel mai bine funcționează să mă opresc un moment și să iau o clipă de pauză. Să-mi transfere atenția de la problema în sine spre respirație sau chiar spre o imagine sau un sunet care să-mi aducă liniște. În plus, încerc să-mi aduc aminte de momente din trecut în care am trecut peste situații grele și ce m-a ajutat atunci.
Un truc care m-a ajutat mult a fost să-mi pun întrebarea: „Care e cel mai rău lucru ce se poate întâmpla dacă nu reușesc azi?” De cele mai multe ori, răspunsul nu e atât de rău precum pare la prima vedere. Și odată conștientizată această perspectivă, situația pare ceva mai suportabil.
Mi-ar plăcea să aud și experiențele voastre, pentru că toate avem lupte și metode diferite de a le face față, nu-i așa? Și, uite, poate împărtășind, ne mai și învățăm unii de la alții.