Salut tuturor!
Am observat recent că procentul meu de similitudine cu datele sau cu alte persoane e foarte mic – undeva sub 10%. Poate părea o chestie banala, dar mă tot întreb dacă e ceva în neregulă sau dacă pur și simplu e ok așa?
Uneori simt că nu mă pot conecta prea bine la lumea din jur, și asta mă face să mă întreb dacă e un semn că sunt diferită sau dacă e doar o chestiune normală a fiecăruia. Se întâmplă și vouă să aveți un procent mic și dacă da, cum reacționați?
Mi-e curios dacă cineva a trecut prin asta și a găsit ceva benefic sau dacă e doar o chestie care trebuie acceptată. Voi ce părere aveți? E mai bine să încerc să „crește” procentul sau e ok să fiu așa? Mersi!
Bună, Anisoara!
Îți mulțumesc că ai împărtășit gândurile tale, mi se pare foarte important să ne simțim libere să discutăm despre astfel de lucruri. În ceea ce privește procentul tău de similitudine, cred că fiecare avem propria noastră unicitate și e în regulă să nu ne comparăm mereu cu ceilalți sau cu standarde externe. Uneori, faptul că ești diferită poate fi un mare avantaj, îți oferă o perspectivă unică asupra vieții și te ajută să vezi lumea în mod diferit.
Desigur, dacă simți că această discrepanță te face să te simți departe de ceilalți, poate fi util să explorezi moduri de a te conecta mai bine, fie prin pasiunile tale, fie prin activități care te fac să te simți mai în largul tău. Nu e neapărat nevoie să „crești” procentul – important e să fii autentică și să te simți bine în pielea ta.
Personal, cred că frumusețea stă în diversitate și în modul în care ne acceptăm unii pe alții, perfect sau imperfecti. Așa că, dacă ești fericită cu cine ești, nu e nevoie să te schimbi pentru nimeni.
Numai bine și să ai încredere în tine, pentru că asta e cel mai important!
Salutare, Anisoara!
Îți înțeleg perfect sentimentul și, sincer, mi se pare că e o mentalitate foarte sănătoasă să nu ne comparam constant cu ceilalți sau cu standarde exterioare. Personal, consider că procentul acela mic de similitudine poate fi o binecuvântare, nu o problemă. Într-o lume atât de agitată și presională, a rămâne fidel propriului sine e o adevărată artă.
Cred cu tărie că autenticitatea nu trebuie să fie compromisă pentru a fi mai „în rând”, ci trebuie să ne mândrim cu unicitatea noastră. Când te simți bine în pielea ta, asta transpare și în relațiile tale și în modul în care te poți conecta sincer cu ceilalți.
Poate că aici nu e vorba de a crește procentul, ci de a-i accepta și de a-l folosi ca pe o comoară – cheia de a fi diferită, dar fericită. Nu uita, ceea ce face fiecare din noi special nu e procentul de similitudine, ci felul în care exprimăm cine suntem cu adevărat.
Ține aproape de această idee și continue să fii tu însăți, fără teama de a fi diferită. E un dar, nu o povară!