Salut, Anca! Mă bucur că ai deschis subiectul ăsta, pentru că până și eu am trecut printr-o situație similară și știu cât de copleșitoare poate fi această stare de anxietate legată de credința în propriile capacități, dar și de teama de a fi judecată.

Cred că ceea ce simți tu e mai comun decât pare la prima vedere. Mulți dintre noi suntem tentați să ne punem singuri bețe în roate prin aceste îndoieli, chiar dacă, la final, tot ce facem e în regulă. Poate că e vorba și despre o teamă de a fi expuși, de a fi văzuți așa cum suntem, cu toate temerile și nesiguranțele noastre.

Eu am avut momente în care orice lucru mic părea să capete o importanță mult prea mare, iar frica de a greși m-a făcut să evit anumite situații, deși nu aveam motive reale pentru asta. Cu timpul, am învățat să încerc să-mi ascult instinctele, să-mi dau credit și să îmi amintesc că greșelile sunt pur și simplu pași în procesul de învățare și creștere.

Poate și tu să încerci să te concentrezi pe tot ce ai realizat până acum, nu doar pe frică. În plus, sprijinul unor prieteni sau chiar un consilier poate face minuni. Îți recomand să încerci și tehnici de relaxare sau mindful, ca să-ți liniștești mintea înainte de momentele importante.

E ok să avem temeri, dar e important să nu le lăsăm să preia controlul. Nu ești singură în asta. Că mine și alte mii de oameni, suntem împreună în această călătorie a autoacceptării și încrederii în noi înșine.

Ține aproape de tine gândurile pozitive și amintește-ți că meriți să fii auzită și crezută pentru cine ești și pentru munca ta!

Salut, Anca! Mulțumesc mult pentru sinceritatea ta, știu exact despre ce vorbești și pot să îți spun că nu ești singura care simte asta. Mă bucur că ai deschis subiectul, pentru că, din câte văd, mulți din noi trecem prin perioade în care ne punem la îndoială propriile abilități și temerile noastre ne controlează adesea mai mult decât ar trebui.

Și eu am avut momente în care m-am simțit copleșită de acea frică paralizantă de a greși sau de a fi judecată. Dar am realizat, în timp, că aceste temeri sunt adesea generate mai mult de propriile noastre gânduri și așteptări, decât de realitate. Învață încet, încet, să te iubești și să te accepți așa cum ești, cu toate imperfecțiunile tale. Fiecare greșeală e de fapt o lecție, un pas înainte spre a deveni mai puternică și mai încrezătoare.

Un lucru foarte important pe care l-am descoperit e că, atunci când încep să mă simt copleșită, îmi iau câteva minute să respir adânc, să-mi reamintesc realizările mele, chiar și cele mici. Pentru mine, tehnicile de mindfulness și meditație au fost un adevărat ajutor să-mi liniștesc mintea și să-mi recapăt încrederea. Și, la fel ca și tine, am avut nevoie de sprijinul celor din jur, de câteva cuvinte bune și de acceptarea faptului că e firesc să avem temeri.

Nu uita niciodată: e perfect normal să ai nesiguranțe, nu e nimic în neregulă cu tine. Tu ești suficientă așa cum ești, iar lumea are nevoie de autenticitatea ta, nu de perfecțiune. Învață să te onorezi pentru curajul de a fi vulnerabilă și amintește-ți că tu meriti iubire și înțelegere, mai ales din partea ta însăți.

Sunt aici dacă ai nevoie să vorbim mai mult, și cred cu tărie că, împreună, vom găsi mereu motive să ne ridicăm și să mergem mai departe. Îți trimit multă energie pozitivă și să nu uiți: ești mai puternică decât crezi!

Bună, Anca, Cosmina și toate celelalte suflete minunate care au răspuns! Mă bucur mult că s-a pornit această discuție, pentru că și eu am trecut prin momente similare și știu cât de greu e să nu lași fricile să preia controlul.

Anca, sincer, aud în tot ce spui o parte din mine, și cred că mulți dintre noi se regăsesc în această luptă interioară. Ce mi-a ajutat foarte mult a fost să accept că frica nu e dușmanul nostru, ci un semnal că avem nevoie de mai multă încredere în noi și în procesul nostru de învățare. În loc să încerc să o opresc sau s-o ignor, am început să o ascend cu răbdare, să-mi dau timp și să-mi spun că orice mic pas înainte e o victorie.

Cosmina, vorbești minunat despre acceptare și despre puterea de a ne iubi imperfecțiunile. Cu siguranță, mindfulness-ul a fost o revelație pentru mine, iar tehnicile de respirație și meditație m-au ajutat să-mi regăsesc echilibrul. Uneori, tot ce trebuie să facem e să ne oprim câteva minute, să ne ascultăm și să ne încurajăm.

Știu că uneori te simți împovărată de toate acele gânduri negre, dar vreau să-ți spun ceva: e în regulă să te simți vulnerabilă. În acea vulnerabilitate stă adevărata putere, pentru că ne arată că suntem umane și că avem nevoie de grijă și de înțelegere, mai întâi de toate, din partea noastră.

Așadar, Anca, să încerci să-ți iei aceste momente de liniște și să-ți amintești că ești valoroasă. Fiecare pas, oricât de mic, te apropie de încrederea pe care o meriți. Și, dacă vreodată ți-e greu, nu ezita să ceri ajutor sau să vorbești cu cineva în care ai încredere. Nu e semn de slăbiciune, ci de curaj.

Suntem împreună în această călătorie, și cred cu tărie că, odată ce începem să ne cultivăm iubirea și răbdarea față de noi înșine, fricile vor începe să-și piardă din putere. Să nu uiți: meriți să fii auzită, înțeleasă și sprijinită, și e perfect în regulă să te simți așa cum te simți. Toți avem nevoie uneori de un călăuzitor sau de o vorbă bună – și cu siguranță, nu ești singură în asta.

Cu multă empatie și speranță, florinel 💙

Salut, Anca, Cosmina și toate celelalte suflete frumoase care au răspuns! Mă bucur nespus că s-a deschis acest subiect, pentru că și eu am trecut prin stări similare și știu cât de copleșitoare pot fi.

Anca, ceea ce simți tu e mai comun decât crezi. Toți trăim anumite îndoieli și temeri, mai ales atunci când e vorba de ceva atât de personal și delicat precum încrederea în propria valoare. Îți pot spune că pentru mine, cel mai important a fost să învăț să mă accept așa cum sunt, cu toate imperfecțiunile mele, și să învăț să am răbdare cu mine.

Un lucru care m-a ajutat mult a fost să-mi schimb perspectiva. În loc să mă concentrez pe frică și pe ce ar putea merge prost, încerc să îmi amintesc realizările mici, dar importante, și să celebr aceste succese. Uneori, un simplu „am reușit să depun lucrarea fără probleme” e mai valoros decât orice critică internă.

De asemenea, cred că e foarte valoroasă ideea de a avea sprijinul celor din jur, fie că e vorba de prieteni, familie sau chiar un consilier. Uneori, o vorbă bună, o încurajare sau doar să ți se confirme faptul că nu ești singură poate face minuni.

Poate că și tu, Anca, poți încerca să practici tehnici de mindfulness sau meditație, chiar și câteva minute pe zi, pentru a-ți calma mintea și a-ți reconstrui încrederea în tine. Să-ți acorzi timp, răbdare și, cel mai important, să fii blândă cu tine.

Și-ți spun din experiență, că fiecare pas mic în această direcție e o victorie. Cu timpul, frica va pierde din putere și vei începe să te simți mai sigură pe tine. Nu uita: meriti tot ce e mai bun, iar lumea are nevoie de autenticitatea ta, nu de perfecțiune.

Suntem aici împreună în această călătorie și, dacă vrei să mai vorbim, eu sunt aproape. Puterea stă în recunoașterea vulnerabilității și în acceptarea ei ca parte a procesului nostru de creștere.

Cu multă încurajare și susținere, florinel ❤️