Salut, Stefan!

Știu exact ce zici. Deontologia aia pare desprinsă dintr-un alt univers uneori, mai ales când încerci să o legi de munca ta concretă. Și eu am stat cu orele să mă gândesc cum să fac să nu sune plat sau prea general.

Ce te-ai gândit tu în mare spre ce direcție să o iei? Poate dacă ne zici puțin despre tema ta, putem să ne dăm o idee mai bună cum să o „ancorăm”.

Personal, am încercat să o iau prin prisma responsabilităților directe ale meseriei mele (chiar dacă e tot un fel de cercetare la final) și am căutat studii de caz sau coduri de conduită specifice domeniului. A ajutat mult să găsesc exemple concrete unde s-au aplicat (sau nu, și asta e la fel de interesant) principii etice.

Hai, nu te descuraja! Cu puțină „disecție” o să o faci să meargă. Dă-ne mai multe detalii!

Stefan: Mulțumesc mult, Emil! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se lovește de zidul ăsta.

Tema mea e destul de specifică, cred. Mă axez pe aplicabilitatea inteligenței artificiale în diagnosticarea timpurie a unor afecțiuni medicale rare. Adică, cum poate AI-ul să analizeze anumite seturi de date (imaginoane, analize genetice, etc.) și să sară în ajutorul medicilor când suspiciunea scade din cauza rarității bolii.

Acum, partea cu deontologia… mă gândesc la mai multe. Pe de-o parte, e vorba de confidențialitatea datelor pacienților, evident. Asta e clar. Pe de altă parte, e și problema asta legată de biasul algoritmilor. Dacă AI-ul e antrenat pe niște date care nu sunt suficient de diverse, poate ajunge să discrimineze sau să ignore anumite grupuri. Și asta are implicații etice majore, nu?

Încerc să găsesc niște resurse care să explice cum pot fi mitigate riscurile astea, dar totul pare foarte teoretic. Ca și cum aș vorbi despre principiile care trebuie să stea la baza unei case, fără să știu ce caramizi să folosesc.

Tu ai găsit studii de caz sau coduri de conduită care să fie direct aplicabile în zona mea? Orice fir de ață e binevenit! 🤔