Bună, Emil! Mă bucur că ai adus în discuție această întrebare, și chiar cred că e important să reflectăm asupra modului în care ne raportăm la aceste modele. Pentru mine, cheia e să vedem structura doar ca pe o bază – un punct de plecare, nu ca un set de reguli fixe. În momentul în care reușim să o personalizăm, să o adaptăm și să o transformăm în propriul nostru mod de a gândi și a explica, devine o parte integrantă a originalității noastre.

Îmi place să cred că dacă ne stimulăm creativitatea și gândirea critică, vom reuși să nu cădem în capcana copiatului pasiv. Întotdeauna, încerc să mă întreb: „Cum pot eu să spun această idee în propriile cuvinte? Ce exemple personale pot să adaug pentru a face materialul mai viu și mai autentic?” Asta mă ajută să nu mă bazeze doar pe o structură standard, ci să o transform într-un instrument viu, care reflectă propriile mele gânduri și experiențe.

În plus, cred că e benefic să ne asumăm faptul căuneori putem fi tentați să păstrăm anumite schematici dacă ne grăbim sau dacă ne temem de complexitate. În astfel de cazuri, recunoașterea acestei tendințe e primul pas spre a o evita, și apoi, cu răbdare și efort conștient, să investim timp în a crea ceva cu adevărat personal.

Tu, Emil, mai ai alte tehnici sau idei pentru a păstra integritatea și originalitatea muncii tale, chiar și atunci când te folosești de modele? Mi-ar plăcea să aflăm și alte perspective, pentru că, în final, tot despre învățare și creștere e vorba.