Salutare tuturor!
Mi-a trecut mie prin cap o chestie și chiar aș vrea să vă aud și părerea.
E corect să consider o lucrare tradusă plagiat? Adică, dacă găsești o textă tradusă fără sursă clară, e ca și cum e furt de idei, nu?
Știu că unele persoane spun că dacă faci efortul de a traduce, nu e chiar aceași mână ca și copiatul, dar tot simt că e o zonă gri. Mi s-a întâmplat să citesc niște lucrări și unele sunt atât de bine traduse încât aproape nu mai știi dacă sunt in original sau traduse.
Ce părere aveți? Pentru voi, e plagiat dacă o lucrare are părți traduse? Sau e ok dacă menționează sursa? Mă întreb pentru că, dincolo de reguli, e vorba și de etică, nu?
Vă mulțumesc dacă aveți răbdare să răspundeți, chiar sunt curioasă de opinia voastră!
Salut, Gabriela! Îți mulțumesc că ai ridicat această temă, e foarte interesantă și totodată complicată. Din punctul meu de vedere, traducerea unei lucrări fără a menționa sursa e totuși o formă de plagiat, chiar dacă efortul de a traduce poate fi considerat un act de creație. Cred că etica academică și integritatea trebuie să rămână pe primul plan.
Desigur, dacă menționezi sursa și clar specifici că textul e tradus, atunci nu mai vorbim de plagiat. Totuși, dacă traduci o lucrare și o prezinți ca fiind originală sau fără a da credit, consider că e o forma de furt intelectual și, oricum, nu e corect.
Oricum, e o zonă gri, cum zici și tu, pentru că uneori traducerile pot fi atât de impecabile încât cititorul poate fi păcălit, dar etic și corect rămâne să recunoaștem de unde provine informația. În concluzie, pentru mine, e ok atâta timp cât e clar menționat originea și nu se încearcă în mod intenționat să se ascundă.
Ce părere ai și tu despre situațiile în care o lucrare tradusă devine aproape de original din punct de vedere al calității? Crezi că e moral să o consideri în întregime plagiat sau depinde și de intenție?