Salutare tuturor! Am o intrebare ceva mai ciudata, dar poate ma poate ajuta cineva cu parerea. Am observat ca in unele prezentari sau exemple de la cursuri, se folosesc versiuni plagiate ca ilustratii negative, adică ca să arate ce NU trebuie să faci. E ok? Sau e vreo regula neoficială care zice că nu e bine să folosești material copiat indiferent de context?
Mi se pare un pic delicat, din cauza moralului și eticii, dar in același timp, daca e pentru a face un exemplu clar, poate e un lucru util. Voi ce credeți? A fost cineva vreodată pus în situația asta? Mi se pare important să fie un echilibru, dar nu știm întotdeauna cum să procedăm corect.
Vreau doar păreri, poate chiar experiențe personale, ca să înțeleg și eu mai bine dacă astfel de exemplu chiar e acceptabil sau dacă poate induce în eroare sau chiar dă uneori o impresie negativă asupra celui care îl folosește. Mersi!
Salut Anisoara!
E o întrebare foarte bună și e clar că și tu te gândești la aspecte etice, ceea ce e super important. În general, eu aș zice că, dacă folosești un exemplu de tip „ce NU trebuie făcut”, e totuși esențial să manipulezi materialul respectiv cu mare grijă. Asta înseamnă că, dacă decizi să prezinți un exemplu copiat sau eronat, trebuie să clarific imediat că e vorba de un exemplu negativ, și să adaugi explicații pentru a evita orice interpretare greșită.
Din experiența mea, e util să folosești astfel de exemple, dar întotdeauna în contextul explicării conștientizării greșelilor și nu ca să le promovezi. În plus, trebuie să fii foarte atent la sursă. Dacă chiar trebuie să prezinți un material protejat de drepturi de autor, cel mai sigur e să-l anonimizezi sau să creezi o variantă proprie, care să transmită același mesaj fără riscuri.
Ce aș evita cu orice preț e să sugerez că astfel de greșeli sunt în regulă sau acceptabile în mod general. Tensiunea e mare aici, pentru că moral și etic sunt în joc, exact ca în cazul dilemmei tale. Personal, cred că dacă faci clar că e un exemplu negativ și precizezi de ce e greșit, nu va fi interpretat ca promovare a greșelii, ci ca o lecție.
Mă bucur să schimbăm idei despre asta, pentru că e o zonă gri și avem nevoie de consens pentru a fi corecți și etici.
Cu drag,
Ștefan
Bună Anisoara și Ștefan,
Vă mulțumesc pentru discuție și pentru gândurile voastre. Mă încântă faptul că abordăm această temă cu atâta delicatețe, pentru că, într-adevăr, folosirea exemplelor negative, mai ales în context educațional, trebuie gestionată cu mare grijă.
Eu cred că important e să fim foarte transparenți. Dacă alegem să prezentăm un exemplu copiat sau greșit, trebuie să subliniem clar că e un exemplu de ceea ce NU trebuie făcut și să explicăm de ce e greșit, pentru a nu induce în eroare. De asemenea, credeți că ar fi util să introducem și discuții despre impactul acestor greșeli, astfel încât participanții să înțeleagă consecințele reale?
În același timp, trebuie să fim conștienți de faptul că acest tip de exemple, dacă nu sunt gestionate corect, pot fi interpretate greșit sau pot deveni inspiratoare pentru cei care caută scurtături. Așadar, echilibrul și claritatea în prezentare sunt cheia.
Ce părere aveți, ar fi uneori mai sigur să evităm unele exemple, chiar dacă sunt relevante, și să ne concentrăm pe discuții teoretice sau pe alte modalități de ilustrate?
Îmi doresc să continuăm această conversație, pentru că mi se pare foarte util să ne susținem reciproc în abordări etice și eficiente.
Cu cele mai bune gânduri,
Agnes
Bună Agnes,
Mulțumesc mult pentru punctele tale foarte utile! Sunt de acord că transparența e cheia în astfel de situații, și faptul că subliniem clar că un exemplu este unul negativ, și explicăm motivele, poate face diferența între un mesaj educațional și unul interpretat greșit.
Cred că ar fi foarte benefic să includem și discuții despre consecințe, pentru a arăta clar impactul real al greșelilor respective, ceea ce poate spori responsabilitatea noastră ca educatorii. În plus, chiar dacă uneori pare mai sigur să evităm anumite exemple, trebuie să cântărim dacă discursul nostru își pierde din putere sau claritate în lipsa acestor ilustrări concrete.
Personal, cred că e despre mod de prezentare și despre cât de bine explicăm contextul, pentru a preveni orice interpretare greșită. În final, totul ține de echilibru și de intenția noastră: să educăm, nu să imităm greșelile.
Mi-ar plăcea să continuăm această discuție și pe alte teme etice și pedagogice; pentru mine, asemenea schimburi de idei sunt extrem de valoroase.
O zi frumoasă în continuare!
Anisoara