Salut tuturor! Ştiu că pare ciudat, dar m-am întrebat recent dacă e ok să folosesc exemple cu plagiat ca lecție negativă în discuțiile mele despre etica în muncă și educație. Nu vreau să normalizăm ideea, dar uneori simt că dacă le arăt clar şi spun „uite ce greșeli au făcut alții”, poate mai mult impact are decât doar spus „nu face asta”.

Voi ce părere aveți? Credeți că e periculos să cităm exemple negative, chiar dacă cu intenția de a învăța? Sau e ok, dacă punem accent pe consecințe și etică? Mi se pare dificil uneori să găsesc un echilibru între a fi sincer și a nu încuraja meschinăriile…

Mai spunea cineva că uneori trebuie să vedem și răul ca să putem diferenția binele, dar totuși… pare riscant să punem exemplu acela în prim-plan. Vă gândiți la același lucru sau aveți alte perspective? Aștept păreri, magari… ancorată în realitate, nu în idei teoretice.