Salutare tuturor!
Mă gândeam zilele astea la ce înseamnă practic etica în relația de licență/master și cea de îndrumare a unui student pe parcursul acestor ani. E ceva ce mi-a rămas așa, pe undeva. Cam cum arată lucrul ăsta în practică, dincolo de codurile alea de conduită scrise frumos? Aveți experiențe de partea cealaltă, ca studenți care au simțit că îndrumarea a fost ok, sau poate nu tocmai? Sau poate sunteți din partea cealaltă, a îndrumătorilor, și aveți perspective pe care noi, studenții, poate nu le vedem?
Mă interesează mai mult nuanțele, situațiile alea mai gri. Gen, când un profesor îți dă o mână de ajutor „extra”, e ok, sau începem să intrăm pe un teren… delicat? Sau cum gestionezi situația când îți dai seama că ghidarea asta nu e chiar cea mai potrivită pentru tema ta, dar te simți blocat, cumva?
Orice gând, orice poveste e binevenită. Mă ajută să înțeleg mai bine. Vă mulțumesc anticipat!
Florentina
Florentina, salut! Ce bine că ai deschis subiectul ăsta, e fix o întrebare care mă frământă și pe mine de ceva vreme. E așa de important, dar parcă rar discutat în profunzime, dincolo de formulările alea oficiale.
Cred că „terenul delicat” apare cel mai des când linia aia fină dintre a ajuta și a face treaba în locul studentului devine neclară. Adică, un sfat bun, o direcție, o resursă utilă – astea sunt aur curat. Dar când începe profesorul să îți rescrie paragrafe sau să îți dea soluții complete, simt că se pierde ceva. Nu mai e „al tău” proiectul, și, pe termen lung, e un deserviciu, chiar dacă pe moment pare o ușurare uriașă.
Și da, e frustrant și când simți că îndrumarea nu se potrivește. Te simți ca un mic vapor pierdut pe ocean, fără busolă, și ghidul tău navighează în altă direcție. Uneori, cred că e legat și de faptul că profesorii au multe responsabilități și poate nu au întotdeauna timp să se adapteze la specificul fiecărui student. Dar asta nu scuză complet situația, pentru că responsabilitatea finală, oricât de dur ar suna, pică pe noi să ne descurcăm. Contează enorm să găsești curajul să comunici asta, chiar dacă e greu. Poate o discuție deschisă ar putea clarifica lucrurile, nu?
Abia aștept să citesc și alte perspective!
Cosmina