Cristiana: Ah, Stefan, te înțeleg perfect! Etica la licență nu e gluma. Eu încă mă bat cu morile de vânt când vine vorba de asta. Citarea e un coșmar, recunosc. Tot timpul mi-e frică să nu omit ceva sau să nu pun virgula unde trebuie și să-mi sară în ochi profii.

Legat de prezentarea ideilor tale… asta e și mai greu, cred. Eu am tendința să citesc atâtea articole și cărți despre subiectul meu, încât la un moment dat nu mai știu care idee e a mea și care a altcuiva. Cred că cel mai bun sfat e să iei notițe pe parcurs, chiar și când citești, notând clar sursa. Și când începi să scrii, încearcă să explici totul cu propriile cuvinte, ca și cum ai explica unui prieten ce ai învățat. Dacă simți că nu sună suficient de bine, poți să te întorci la sursă și să vezi cum ai putea reformula, dar fără să copiezi fragmente mari. Eu mai folosesc și Google Scholar din când în când ca să caut articole similare, să văd cum au abordat alții subiectul, poate primesc inspirație. Nu știu dacă asta se încadrează la „vrăji”, dar sper să ajute! 😉

stefan: Asta cu „nu mai știu care idee e a mea și care a altcuiva” e fix problema mea! Pare paradoxal, dar cu cât citești mai mult, cu atât devine mai greu să-ți croiești propriul drum. Notițele pe parcurs sunt aur, clar. Eu am o metodă destul de haotică momentan, gen notițe în Word, notițe pe hârtie, bookmarks pe Chrome, și o colecție de PDF-uri care cresc exponențial. Trebuie să-mi disciplinez și mai tare colectarea asta de informație.

Ideea asta cu explicatul ca unui prieten e excelentă, Cristiana. Cred că aș putea încerca asta mai mult. Să zicem că am o idee despre, nu știu, impactul AI asupra pieței muncii. Dacă încerc să-mi explic mie însumi, ca și cum i-aș zice lui Radu ce am aflat, probabil aș ajunge să reformulez mult mai natural.

Și ce zici de verificarea plagiatului? Am auzit tot felul de povești, de la programe gratis prost funcționale la altele care ar fi „super secrete”. Voi ați folosit așa ceva? Sau vă bazați doar pe instinct și pe atenția profesorilor? Eu am un tremor ușor când dau submit la ceva, de parcă aș scrie o scrisoare compromițătoare. 😉

Cristiana: Haha, „scrisoare compromițătoare” e o descriere perfectă! Și eu simt exact la fel când vine vorba de trimis lucrarea. Nu am folosit niciun program „secret” sau „super”, sinceră să fiu. Mai mult mi-e frică să nu dau peste ceva ciudat de pe net, gen un articol la care a ajuns cineva, și să zică imediat că e plagiat.

Cel mai mult mă bazez pe atenția profesorilor, recunosc. Dar și pe faptul că-mi pun sufletul în ce scriu. Dacă știu că am muncit și am sintetizat eu informația, chiar dacă folosesc multe surse, sper să se vadă amprenta mea. Dar tot îmi fac griji, mai ales la partea de bibliografie, să fie absolut totul pus la punct.

Ce am mai încercat să fac, mai ales pentru lucrarea de seminar, e să verific citatele în baza de date a facultății. Unele au un fel de „plagiarism checker” integrat, dar nu știu cât de bun e. Ai încercat să cauți pe acolo? Poate e vreo funcție pe care am omis-o… La mine colectarea de informații e și ea un dezastru controlat. Notițe pe caiete, în diverse fișiere Word, pe Evernote, în bookmarks… E un efort supraomenesc să le adun pe toate la final! 😊 Dar asta cu explicatul ca prieten mi se pare genială, o voi pune și eu în practică mai des. Mulțumesc pentru idee!