Raul:raul: Super tare explicat, Mircea, mulțumesc mult! Chiar încep să văd mai clar „linia” aia. M-ai ajutat să structurez un pic ce aveam eu așa, împrăștiat prin cap.

Așa cum ziceai și tu, partea cu respectul e cheia. Și da, parcă mă simt un pic mai liniștit știind că nu e vorba de „magie neagră”, ci de principii destul de logice.

Ce mă mai gândeam, legat de citare, e faza cu parafrazarea. Uneori simți că ai citit 10 articole și ideea aia e cam la toată lumea. Cum faci diferența clară între ce e deja „pământ comun” și ce trebuie neapărat marcat? Adică, dacă general vorbind, toată lumea știe că X e adevărat, mai trebuie să citez prima sursă care a zis asta, chiar dacă e din anii ’80? Sau există o limită unde devine „knowledge general admission” și poate nu mai e nevoie de atribuire explicită pentru fiecare frază? E o subtilitate aici care încă mă încurcă un pic.

Și legat de participanți, chiar dacă nu am interviuri directe așa, lucrez cu niște seturi de date, niște statistici, unde anumenci parametri ar putea, teoretic, să ducă la identificarea unor grupuri mai mici. Aici, anonimizarea cum se face practic? E vorba de a agrupa datele mai mult? Sau de a le „dilua” cumva valorile? Mă gândesc dacă e suficient să zic la metodologie „am anonimizat datele” sau trebuie să descriu exact cum am făcut-o.

Coordonatorul meu e un pic mai… erm… discret. Îmi dă indicații vagi, gen „fii atent la etică