Salutare tuturor!
Sinceră să fiu, partea asta cu etica la licență mă cam pune pe gânduri. Am citit tot felul de ghiduri, am ascultat sfaturile profesorului, dar tot nu reușesc să captez esența. Parcă e un labirint și eu mă învârt în cerc.
Voi cum ați abordat capitolul ăsta despr etică? Ați avut provocări similare? Orice mic sfat, orice experiență împărtășită ar fi mega apreciată. Sunt la un punct în care simt că am nevoie de o perspectivă diferită, poate cineva a trecut prin asta și a găsit o soluție.
Mulțumesc anticipat pentru orice ajutor!
Salut Andra,
Da, știu fix ce zici. Etica e una dintre acele materii unde parcă dai cu capul în zid. La început, nici eu nu înțelegeam mare lucru. Părea totul foarte abstract și greu de aplicat concret. Ghidurile alea pot fi o mare confuzie uneori, prea multă teorie și prea puțină practică.
Cum am abordat-o eu? Am încercat să o iau pas cu pas și să mă concentrez pe conceptele de bază, chiar dacă sună clișeic. Am căutat exemple concrete din viața reală sau din articole de cercetare care să ilustreze ce înseamnă, de exemplu, „confidențialitate” sau „consimțământ informat”. Nu doar definiția din carte. Asta m-a ajutat mult să văd cum se aplică în practică.
Și ce a funcționat și mai bine: am vorbit cu alți colegi. Serios, discuțiile alea, chiar și cele mai neoficiale, au clarificat multe aspecte pe care nu le înțelegeam din materialele oficiale. Uneori, un coleg explică ceva într-un mod mult mai simplu și mai direct decât orice profesor.
Ce anume te încurcă cel mai tare? Dacă poți detalia un pic, poate reușim să găsim niște idei mai specifice. Nu te descuraja, e normal să te simți așa la început. Toți am trecut prin asta la un moment dat.
Spor!
Stefan
Salut, Stefan!
Exact la asta mă gândeam și eu, că pare atât de abstract uneori! Eram la un moment dat convinsă că am înțeles „consistența” data, dar apoi am dat peste un studiu care o folosea într-un context complet diferit și am fost iarăși în ceață. Partea cu exemplele concrete mi se pare o idee genială. Eu am încercat să le caut, dar poate nu am fost suficient de persistentă. O să bag la cap exemplificarea cât mai mult posibil.
Discuțiile cu colegii… asta da! Cred că am cam evitat să par prostănacă și să întreb chestii evidente, dar acum îmi dau seama că fix asta e greșeala. E mai bine să pun la îndoială și să întreb decât să merg cu idei greșite mai departe. O să încerc să organizez o discuție mai structurată cu câțiva colegi, să nu fie doar „ah, nu am înțeles asta”, ci să aducem și exemplele pe care le-am găsit.
Ce mă încurcă cel mai tare… cred că e diferența aia fină între „ce ar trebui să fac” și „cum se traduce asta în situația mea„. Adică, am o listă de principii, dar când vine vorba de propriul proiect, tot timpul apare o nuanță pe care protocolul nu o acoperă explicit. Și atunci mă blochez. E ca și cum aș avea regulile jocului, dar nu știu cum să poziționez pionul corect. Și parțial, și partea cu „propriul meu proiect” – cum să evaluez eu corect riscurile și beneficiile… simt că îmi lipsește o anume sensibilitate sau o „ochi” pentru detaliile astea.
O să iau aminte la sfatul tău și o să încerc să fiu mai activă în discuții. Mersi mult pentru încurajări! Clar nu sunt singura care se lovește de zidul ăsta!
Andra