Etică proiect diplomă – cum stați?
Salutare tuturor,
Ilinca pe aici. Încep să mă cam lovesc de noțiunea asta de etică în cercetarea pentru proiectul de diplomă și recunosc, uneori parcă mă depășește parțial partea asta cu etica în cercetare.
Pe lângă ce știți deja de la cursuri și ce citești, oare cum e în practică? Ați avut vreodată nelămuriri serioase? Nu știu, de exemplu, cât de „adevărată” e ideea aia de plagiat când reformulezi o frază cu totul altfel sau când folosești o sursă veche și o adaptezi? Și, sinceră să fiu, am și o jenă să întreb explicit anumite chestii mai… delicate. :)|
Mă gândeam și la ce s-ar întâmpla dacă, Doamne ferește, cineva ar avea probleme. Habar n-am, mă gândeam mai mult la doctorate, dar cine știe, poate și la licență se ajunge la extreme? (Mă scuzați, dacă e prea devreme să vorbesc despre asta).
Cum vă gestionați voi partea asta cu corectitudinea academică? Aveți sfaturi, experiențe, sau pur și simplu vă rugați să nu dați de probleme? :)) Orice fel de gând la subiectul ăsta e binevenit.
Mulțumesc!
Salut Ilinca,
Te înțeleg perfect! E o zonă gri destul de mare ce ține de etică și corectitudine academică, mai ales la proiectul de diplomă când intri pe cont propriu cu cercetarea și nu mai ai ghidajul strict al unui curs.
Legat de plagiat, eu am mereu o teamă. Mi se pare că e mai bine să citez mai mult decât să risc să interpretez eu greșit și să ajung să spun „aproape același lucru” sau o idee similară prea mult. Chiar și cu reformulări, dacă ideea de bază e a altcuiva, eu o notez undeva ca să nu o uit. La mine funcționează mai bine precauția asta exagerată, decât riscul de a fi acuzat că am furat o idee. Cât despre surse vechi, cred că e OK să le folosești dacă le actualizezi sau le discuți în contextul de azi. Dar dacă le preiei așa, ca atare, fără a arăta o distanță critică, cred că tot e o problemă.
Și ce zici tu de întrebările delicate… e fix problema mea! Mă simt ca un copil care nu are voie să pună întrebări „proaste” sau „incomode”. Mă gândesc că, până la urmă, chiar dacă ne e jenă, ar trebui să întrebăm. Mai bine o clarify în punctul X decât să merg pe ghiceală și să fac o greșeală acolo. Poate o metodă e să formulezi întrebarea mai general, ca și cum ar fi o curiozitate generală despre proces, nu un caz personal imediat.
Cat despre situațiile „extreme” la licență, cred că ai dreptate să te gândești. Nu știi niciodată unde te duce research-ul și uneori apar situații neașteptate. Eu sper să nu ajungem acolo, dar e bine să avem un fel de „plan B” în minte, cum ar fi să cerem sfatul cuiva de la facultate din timp, înainte să ne afundăm mai tare.
Eu, personal, încerc să țin o evidență cât mai riguroasă a tuturor surselor pe care le folosesc și îmi notez cuvintele cheie. Asta mă ajută și să nu pierd urma informației și să pot reveni ușor la sursa originală. Și, mda, uneori, chiar mă rog să nu dau de belele. :))
Oricum, apreciez că ai deschis subiectul! E clar că e un punct sensibil pentru mulți.
Numai bine!
Cosmina