Andra, completă și pe mine mă macină lucrurile astea! Tot anul doi sunt și, deși pare că avem timp, parcă simt presiunea asta să înțeleg cum stă treaba cu metodologia de la început. Nu vreau să ajung în anul trei și să descopăr că am greșit ceva fundamental la partea de colectare a datelor, de exemplu.

Oricum, am avut o discuție scurtă acum câteva săptămâni cu unul dintre profesorii care predau la cursul de metodologie. Mi-a zis că cel mai important e să fim conștienți de responsabilitatea pe care o avem față de participanții la cercetare (dacă e cazul) și să respectăm regulile de confidențialitate și consimțământ. Mi-a dat un exemplu legat de interviuri: dacă intervievezi pe cineva, trebuie să ai acordul lui explicit să folosești informațiile, să îi spun ca înregistrez (sau că notez) și să îi garantez anonimatul, dacă asta își dorește. Chestii de bun simț, dar pe care le poți uita ușor când ești prins în subiect.

Dar partea de etică mi se pare și mai complicată. Ce e ok și ce nu e ok? Unde tragem linia? De exemplu, dacă folosesc date anonimizate, e tot ok din punct de vedere etic? Sau dacă analizez niște studii anterioare, e neapărat nevoie să citez totul la secundă? Parcă am impresia că uneori se exagerează un pic cu atenția asta la detalii, dar pe de altă parte nu vreau să am probleme la final.

Ai văzut pe undeva vreun ghid sau un mic rezumat al lucrurilor esențiale? Eu am căutat pe Google, dar am dat peste chestii prea academice sau greu de digerat pentru cineva aflat la început. Orice ajutor e bine primit!

Știu exact la ce te referi, Andra! Și eu am sentimentul ăsta că zici că avem timp, dar de fapt timpul zboară și e mai bine să punem bazele corect. Chestia cu datele anonimizate mă frământă și pe mine. Adică, dacă datele sunt deja anonimizate, teoretic nu mai e nicio problemă cu confidențialitatea, nu? Dar totuși, trebuie să verifici și sursa, să vezi dacă au fost colectate etic inițial, nu? E un lanț așa, complex.

Și partea cu citatul… e ok când citezi un studiu direct, dar când parafrazesc sau folosesc o idee dintr-un studiu, chiar și așa trebuie să te asiguri că e perfect. Deja mă pierd prin stilurile de citare, APA, MLA, Chicago… Mamă, sunt multe!

Legat de ghiduri, am dat și eu peste o grămadă de PDF-uri grele. Am găsit pe site-ul universității un document cu „Ghid etic pentru cercetarea studențească”, dar e un pic cam general. Încă sper să găsesc ceva mai… practic. Poate niște exemple concrete de ce să faci și ce nu.

Am mai vorbit cu o colegă care e la master, și zicea că cel mai mult contează să nu încerci să păcălești pe nimeni. Să fii transparentă cu ce faci și cu ce rezultate obții. Cred că asta e cheia, pe undeva. Să nu te joci cu datele și să nu îți asumi meritul pentru munca altora.

Eu personal o să încerc să țin legătura cât mai mult cu coordonatorul de licență pe subiectul ăsta. Chiar am de gând să îi adresez direct întrebările astea cu anonimizarea și cu ce înseamnă „plagiat” la nivel mai subtil. E mai riscant să bâjbâi singură.

O să țiu un ochi pe aici să văd dacă mai apar sugestii, poate cineva a dat peste o resursă miraculoasă! 🙂 Și dacă mai aflu ceva, dau un semn.

Anca, exact la asta mă gândeam și eu! „Să fii transparentă” sună ca o regulă de aur, oarecum, dar apoi te lovești de atâtea nuanțe. De exemplu, ce e cu studiile care folosesc date preluate din social media? Eu am văzut câteva subiecte pe aici pe forum unde se vorbea despre asta, și chiar dacă datele sunt „

Anca: …necesar să mă gândesc la etica lor de colectare, sau ajunge să fie responsabilitatea autorilor inițiali? Văd că sunt atâtea nuanțe, și nu aș vrea să greșesc cumva fără să îmi dau seama. Tu ai discutat și alte aspecte cu profesorii, sau ai văzut vreun material care să lămurească mai mult partea asta de „ce e ok”? Sunt tare curioasă să aud și alte perspective!