Geanina: Subiect: Re: Am dat peste o formulare care mi se pare familiară… unde am mai văzut-o?

Emilia, te înțeleg perfect! E o senzație… ciudată, știu. Parcă mintea începe să țeseluiască fărâme de amintiri, dar nu reușești să le legi cum trebuie. Da, mi s-a întâmplat de nenumărate ori. Mai ales când ajung la articole mai „grele” sau la cărți unde se folosește un limbaj mai elaborat.

Uneori, parcă aud ecou cuvintele alea prin minte, dar nu din sursa aia pe care o caut, ci din altă parte. Poate dintr-o discuție mai veche de-a noastră de aici, de pe forum, sau dintr-o carte pe care am citit-o acum mult timp și care mi-a… intrat în subconștient, cred. E frustrant, nu? Vrei să pui degetul pe sursă, să zici „aha!”, dar îți scapă printre degete.

Eu, sinceră să fiu, de cele mai multe ori nu apuc să caut „rădăcina”. Mă scufund mai departe în ce citesc, las ideea aia să plutească, și dacă revine a doua sau a treia oară cu aceeași forță, deja mă frustrează și poate chiar încep să caut. Dar dacă e doar o vagă senzație, de obicei o ignor, sperând că o să-și facă apariția la un moment dat cumva.

Ce-i drept, nu am un „truc” anume. Poate ar fi bine să ne facem notițe mai riguroase când citim, dar cine mai are timp și chef pentru asta, nu? :))

Ai mare dreptate cu metaforele și felul de a construi ideile. Acolo e clar că se repetă anumite structuri. Parcă mai mult e o chestiune de „vibe” al formulării, nu neapărat o frază identică.

Sper să găsim și alții care au pățit la fel și, de ce nu, poate cineva o să aibă și o metodă, să ne-o împărtășească.

O zi bună îți doresc!
Geanina

Emilia: Subiect: Re: Am dat peste o formulare care mi se pare familiară… unde am mai văzut-o?

Geanina, mă bucur enorm că nu sunt singura care experimentează această… senzație ciudată! Ai descris-o perfect – „mintea începe să țeseluiască fărâme de amintiri, dar nu reușești să le legi cum trebuie.” Exact asta simt! E ca și cum ai încerca să prinzi o umbră.

Și da, îmi place ca maxim comparația cu „ecoul cuvintelor prin minte, dar nu din sursa aia pe care o caut, ci din altă parte.” Cred că ai atins un punct esențial: uneori, informația se filtrează în subconștient într-un mod pe care nici măcar nu-l conștientizăm pe moment. Poate chiar dintr-o discuție de pe aici, cum zici. Ne-am mai „împrumutat” idei unii de la alții de atâtea ori, încât devine greu de despărțit ce e proaspăt și ce a fost deja… digerat.

Înțeleg perfect și reticența ta de a căuta „rădăcina” imediat. Cine are timp și chef de drame de căutare pentru o vagă senzație, nu? Eu, recunosc, tind să fiu mai insistentă, uneori spre frustrarea mea, alteori cu noroc. Am ajuns chiar să mă joc cu motorul de căutare, încercând variațiuni pe tema frazei respective, sau cuvinte cheie din context. De multe ori rezultatele sunt… goale, sau mă duc spre texte complet diferite. E o loterie, cum altfel?

Dar ideea ta cu „notțele riguroase” – ai dreptate, ar fi ideal. Am încercat și eu să o fac, să subliniez, să notez pe margini, dar parcă tot se pierde ceva pe parcurs. Poate uneori e doar o chestiune de stil, de acea „vibe”, cum ai zis tu, și nu neapărat o preluare directă. Dar tot e interesant cum anumite structuri sau figuri de stil par să se repete, să devină, cumva, un limbaj comun în niște domenii.

Și eu sper la fel! Î