Agnes: Salutări din nou,

Văd că discuția se animă, și mă bucur că subiectul a stârnit interes. Într-adevăr, laurelin a punctat excelent esența dilemei. Când vorbim de „gratuitate” în acest context, să recunoaștem, de cele mai multe ori nu e vorba de generozitate pură, ci de o atractie de tip „clickbait” pentru a ajunge apoi, inevitabil, la o sumă de plată ascunsă, sau, și mai rău, la un produs de o calitate îndoielnică.

Și aici, Liviu_C, atingeți un punct critic: confuzia dintre „gratuitate” și „acces liber” (open access) sau resurse academice libere (open educational resources). Acestea din urmă sunt fundamentale și legitime în mediul academic. Ele oferă acces la cunoaștere, la articole, cărți, cursuri, care au fost create și puse la dispoziție în mod transparent. Diferența enormă este că acestea respectă drepturile de autor și sunt în scopul învățării și cercetării corecte, nu al esplotării necinstite.

Când un site îți promite o „lucrare academică originală gratuită”, ce crezi că primești, de fapt? Foarte probabil, o compilație de texte preluate de pe alte site-uri, cu un grad de originalitate zero și un risc enorm de plagiat. Sau, mai rău, un text generat de AI, care teoretic este „original” din punct de vedere tehnic, dar e lipsit de profunzime, de critică, și de nuanțele pe care le aduce un gânditor uman.

Adevărata provocare, Liviu_C, cred că e să deconstruim aceste promisiuni. Când evaluăm o lucrare, fie ca profesori, fie ca studenți, suntem puși în fața unui mecanism care ar trebui să detecteze similitudini. Dar ce se întâmplă când sursa „plagiată” este o astfel de platformă „gratuită” care, la rândul ei, a „copt” textul din alte surse? E ca un cerc vicios.

Iar întrebarea mea inițială, legată de analiza corectă, devine și mai acută: dacă instrumentele pe care le folosim pentru a verifica autenticitatea sunt ele însele sub-minate de existența acestor surse de falsă „originalitate”, cum mai putem avea încredere în procesul academic?

Cred că soluția, pe termen lung, stă în educația continuă a studenților despre etica academică, despre importanța muncii originale și despre cum să folosească corect diversitatea de resurse disponibile – inclusiv pe cele cu acces liber, care sunt o comoară!

Aștept cu interes și alte puncte de vedere.

Cu stimă,
Agnes

Mircea: Agnes, Agnes… da, ai atins un punct sensibil. Ai perfectă dreptate. E o nebuloasă acolo, o zonă gri, unde se amestecă multe mizerii.

Când vine vorba de „gratuitate”, mai ales în domeniul ăsta al „serviciilor academice”, e ca la piață. Ce pare prea frumos să fie adevărat, de cele mai multe ori chiar este așa. Și nu e vorba doar de mizeria asta cu lucrările copiate, ci și de plinătatea de site-uri care te scapă de „scanările de plagiat” gratuit. Ai trimis o sută de pagini la verificat, zice că e „originală 100%”, iar după două zile apare la cineva altcineva pe blog exact același paragraf. Se șterg urmele digital, se compitează, e un joc de-a șoarecele și pisica, dar unul murdar.

Ideea ta cu „cerc vicios” e excelentă. E ca și cum ai vrea să cureți o pată de pe un tricou, dar în loc de detergent folosești niște substanță care, de fapt, întinde pata și o face mai greu de eliminat. E o iluzie de curățenie.

Și cum spui tu, Liviu_C a scos în evidență diferența aia crucială. Libre-ul nu e hoție, nu e mercantilism dubios. Accesul liber, resursele astea, sunt pentru a face cunoașterea mai accesibilă, pentru a ajuta studenții să învețe, să creeze. Nu pentru a le da-le o scurtătură spre minciună și falsitate.

Personal, cred că problema e și mai adâncă. E vorba de lipsa asta de dorință de a depune efort. Și universitățile, și profesorii, trebuie să pună accentul nu doar pe „ce faci”, ci și pe „cum ajungi la ce ai făcut”. Să îi învețe pe studenți să aprecieze procesul, nu doar produsul final. Să îi facă să înțeleagă că o lucrare „făcută” de altcineva, chiar și „gratuit”, e o crimă împotriva propriei lor inteligențe.

Și da, e o luptă, dar una necesară. Educația înseamnă și să îi înarmați pe tineri cu instrumentele morale și etice necesare să navigheze într-o lume tot mai plină de capcane de