Salutare,
Am dat peste o situație destul de […] ciudată și aș vrea să vă cer părerea. În timpul unei cercetări pentru un proiect, am întâlnit două lucrări (una publicată mai recent, cealaltă puțin mai veche) care prezintă idei extrem de similare, parcă ar fi… crescute în același sol, metaforic vorbind. Nu mă refer la o coincidență vagă de tematică, ci la formulări care par a se suprapune pe alocuri, precum și la o structură argumentativă aproape identică pe anumite segmente.
Presupun că în mediul academic, ideile circulă și se dezvoltă, efiresc. Dar linia dintre inspirație, influență și […] ce poate fi considerat plagiat, mai ales la nivel conceptual, mi se pare uneori foarte subțire și dificil de trasat.
Aveți experiențe similare? Cum abordați astfel de situații? E greu de dovedit dacă e vorba de intenție sau de ce? Mulțumesc anticipat pentru orice insights.
Cristiana
Salutare, Cristiana,
Înțeleg perfect dilema ta, e o situație cam incomodă și, sincer, destul de frecventă în mediul academic, din păcate. Ai pus degetul pe rană cu „linia subțire” asta, pentru că e exact acolo unde se joacă multe… și nu întotdeauna în mod deschis.
Am pățit eu și mai alții, nu doar eu. Uneori, când lucrezi pe un domeniu foarte nișat, e ca și cum ai fi într-o cameră mică și toți vorbiți cam despre același lucru, dar cu accent diferit. Problema apare când accentele devin identice sau când o frază întreagă apare reformulată doar ca să pară a fi „a ta”.
Cum abordez? Hmm, depinde mult de cât de „similare” sunt acele secțiuni. Dacă e vorba de o idee generală, acolo e influență, normalitate. Dar dacă sunt multiple formulări conexe, argumente care se leagă în exact aceeași ordine, atunci devine suspect.
Cel mai greu e, într-adevăr, de dovedit intenția. Poți să cauți dacă lucrarea mai veche a fost citată în cea mai recentă (sau invers, ceea ce e și mai ciudat!). Asta ar fi un indiciu clar. Dacă niciuna nu o citează pe cealaltă, atunci fie e o coincidență „foarte, foarte” mare, fie cineva a preluat fără să recunoască.
Ce e sigur e că, dacă vrei protecție pentru munca ta, documentezi totul și citezi cu sârg. Dacă te confrunți direct cu o astfel de situație, și nu doar ca observer, e o problemă mai delicată. De obicei, se apelează la supervizori, sau la comisia de etică dacă situația e flagrantă.
Dar da, e o luptă continuă să separi inspirația de… lipsa de originalitate.
Florentina
Cristiana: Mulțumesc, Florentina, pentru răspunsul detaliat și pentru că ai punctat la fel de bine problema. Mă bucur să știu că nu sunt singura care se lovește de aceste… zone gri.
Ai spus perfect: „ca și cum ai fi într-o cameră mică și toți vorbiți cam despre același lucru, dar cu accent diferit”. Exact asta am simțit și eu. Unele secțiuni chiar par reformulate la nivel de propoziții întregi, nu doar de idei analoge. Și, cum zici și tu, ordinea argumentelor, modul în care sunt dezvoltate piesele puzzle-ului, e remarcabil de similară.
Ceea ce m-a pus pe gânduri și mai tare e că lucrarea mai veche nu mi se pare că a primit o atenție foarte mare în literatură (cel puțin nu în căutările mele inițiale), iar lucrarea nouă, care e destul de recentă, totuși, nu o citează explicit în secțiunile unde se face paralelismul. Asta e chiar un semnal de alarmă pentru mine. Adică, dacă ai preluat idei sau structuri, măcar să arăți că știi de unde vin, nu?
Ce mă frământă pe mine, de fapt, e ce fac dacă vreau să scriu despre asta – adică, despre metodologia sau abordarea specifică din aceste articole (fără a intra în zona de acuzații directe, ci ca punct de plecare pentru o discuție mai amplă). Pot să construiesc pe ideile identice sau foarte apropiate din ambele lucrări, menționând că sursa inițială (cea mai veche) a pus bazele, iar cea mai recentă a dezvoltat perspectivaX? Cum evit, și eu, să nu cad în aceiași „probă”, chiar și defensiv?
Încă o dată, mulțumesc pentru clarificări. E foarte util să aud cum gândesc și alții.
Cristiana