Salut comunitate,
Am început să mă pregătesc pentru lucrarea de grad didactic și am dat peste capitole legate de etica universitară. Pare un teren destul de… alunecos, să zicem. Mă gândeam să deschid un fir de discuții pe tema asta.
Voi cum percepeți etica în mediul universitar românesc? Ați avut experiențe (pozitive sau negative) legate de deontologia didactică, relația profesor-student din punct de vedere etic? Orice părere sau anecdotă e binevenită. Poate ne ajutăm reciproc să navigăm prin subiectul ăsta mai bine
Mulțumesc!
Adrain
Salut Adrian,
Foarte bună inițiativa ta! Chiar e o zonă delicioasă, dar uneori și complicată, cum bine ai zis. Eu personal, când mă gândesc la etica universitară la noi, îmi vin în minte tot felul de nuanțe. Pe de o parte, clar există profesori excepționali, care sunt niște modele autentice de integritate, pasiune pentru predare și respect față de studenți. Și eu am avut norocul să întâlnesc astfel de oameni și chiar mi-au marcat parcursul academic.
Pe de altă parte, să fim sinceri, am auzit și noi tot felul de povești, sau am fost martori la situații care lasă mult de dorit din punct de vedere etic. Vorbesc aici de favoritism, presiuni pentru anumite rezultate, abordări prea „calde” în relația profesor-student care depășesc granițele profesionale, sau, dimpotrivă, niște detașări excesive care pot fi percepute ca lipsă de interes.
Și deontologia didactică… hmm. Aici cred că e vorba și de spiritul legii, nu doar de litera ei. Adică, poți să respecți toate liniile directoare pe hârtie, dar dacă intenția din spate nu e transparentă și corectă, tot ai o problemă.
Sunt curioasă să aud și alte perspective. Poate cineva are o experiență mai concretă, de tipul „am fost pus/pusă în fața unei situații și așa am gestionat-o”.
Spor la pregătire pentru lucrare!
Geanina