Salutare tuturor, am ajuns într-un punct unde sincer nu mai știu cum să abordez o problemă legată de lucrarea mea. Am tot lucrat și re-lucrat la un proiect, dar acum, uitându-mă peste ce am scris, am o senzație puternică că sunt prea multe elemente, argumente sau poate chiar formulări care se suprapun, se repetă cumva, fără să aducă neapărat un plus de profunzime sau o perspectivă nouă.
Nu vorbesc neapărat de vreo fraudă sau ceva pe nedrept, dar mai mult de o lipsă de eficiență în discursul meu. Simt că pierd oportunități de a fi mai concis sau de a explora direcții mai interesante, concentrându-mă prea mult pe idei care, la prima vedere, par distincte, dar la o analiză mai atentă, se cam „ciocnesc” sau „se calcă în picioare”.
Aveți cumva experiențe similare sau sfaturi despre cum ați depășit un astfel de blocaj? Cum puteți identifica acele zone unde lucrarea devine redundantă și, mai important, cum le puteți restructura sau elimina eficient? Orice sugestie, oricât de mică, ar fi binevenită.
Mulțumesc anticipat!
Salut Gloria,
Te înțeleg perfect. E o problemă clasică, mai ales când te obsedează un subiect și te adâncești în el ore în șir. Senzația aia că te învârți în cerc e teribilă, parcă vezi aceeași idee repetată sub forme diferite, dar fără să avansezi cu adevărat.
Ce am pățit eu de multe ori e că, atunci când îți place o anumită idee sau un anumit argument, vrei să-l prezinți din toate unghiurile posibile. Și ajungi să creezi un fel de „buchet de vorbe” care, la final, nu mai are un impact la fel de puternic. E ca și cum ai repeta aceeași notă muzicală la infinit; la un moment dat, devine obositoare.
Pentru mine, cel mai mult m-a ajutat să mă îndepărtez de text pentru o perioadă. Două zile, o săptămână, cât se poate. De multe ori, după ce revii cu o minte mai proaspătă, prinzi mult mai ușor aceste suprapuneri. E ca și cum ai privi un tablou dintr-o altă perspectivă.
Apoi, dacă ai ocazia, încearcă să vorbești despre proiect cu cineva. Nu neapărat un expert, poate un prieten sau un coleg care te-ar putea asculta. Când explic pe viu, sunt nevoit să formulez ideile mai clar și mult mai concis. Și, aproape invariabil, în timp ce explic, îmi dau seama singur unde apar redundanțele.
O altă tehnică pe care o folosesc e să-mi scriu, separat, punctele cheie ale fiecărui capitol sau argument. Apoi, iau lista asta și mă uit la ea din perspectiva unui cititor nou. Mă întreb: „Care e mesajul principal din acest punct? Ce informație nouă aduce față de punctul anterior?” Dacă răspunsul e „nu prea mult”, probabil că acolo e o problemă.
Și legat de restructurare, uneori, în loc să tai complet o secțiune, o reformulez. Dau o perspectivă mai largă, o conectez la altceva sau, dimpotrivă, o subliniez ca pe o concluzie intermediară, nu ca pe un argument principal.
E o muncă de migă, dar merită investită. Sper să-ți fie de folos. Keep up the good work!
Adrian