Salutare tuturor,
Am un gând care mă macină de ceva vreme și aș vrea să văd dacă mai trec și alții prin una similară sau dacă aveți niște perspective de împărtășit. Mă refer la situația încheierii doctoratului, cu teza finalizată, gata de depus, și, brusc, apare „fantomă” a plagiatului. Și nu mă refer neapărat la ideea că am plagiat, ci mai mult la ce se întâmplă dacă descoperă cineva ulterior diverse. Ținând cont de cât de mulți factori intră în joc, de reinterpretări, de similitudini care pot apărea neintenționat, sau de faptul că unele surse s-ar putea sa fi fost omise din greșeală (o listă bibliografică e o chestie complexă până la urmă), ce consecințe reale pot surveni chiar și după ce titlul a fost deja obținut?
Sunt curios de experiențe, sau poate chiar de interpretări ale normelor actuale din academia românească în privința asta. Cum gestionează universitățile astfel de situații, mai ales dacă e vorba de ani de zile după susținere?
Mulțumesc!
Salutare Ilinca, absolut o dilemă super relevantă și cred că o resimt mulți, chiar dacă nu o spun cu voce tare. E genul de spectru care planează deasupra lucrării alea ani de zile.
Din ce am mai auzit și eu pe la colegi sau am citit pe forumuri, partea asta de „după” e cea mai neclară și, pe cale de consecință, cea mai stresantă. Adică, odată ce ai trecut de hopul susținerii și ai titlul, pare că ai un scut împotriva oricărei acuzații. Dar, cum zici și tu, lumea academică românească, cu specificul ei, are mereu „surprize”.
Ce mi se pare mie ciudat e că, oficial, ar trebui să existe niște proceduri clare. Adică, dacă se constată plagiat, indiferent când, ar trebui să existe o cale de atac, o comisie, etc. Însă, în practică, parcă e mai mult o chestiune de „cine și cum deschide subiectul”. Știm cu toții cum funcționează „cearta” academică pe la noi, uneori poate fi și pe alte terenuri, nu doar pe cel al integrității științifice.
Mă gândesc că depinde enorm și de context: cine face reclamația, cât de „grav” e plagiatul (că și aici e o scală, nu?), și, cel mai important, ce interese sunt în joc. O sesizare făcută de cineva cu o agendă personală s-ar putea să se stingă rapid. Dar dacă vine de la o instituție sau dacă e un caz destul de „curat” din punct de vedere al dovezilor, atunci s-ar putea să fie mai complicat.
M-ar interesa și pe mine maxim să aud ce experiențe concrete au mai trecut oamenii. Sau poate unii dintre voi ați fost în comisiile care au judecat astfel de cazuri, chiar dacă nu neapărat de plagiat, dar de alte abateri. Cum se abordează azi „greșelile” de acum 5-10 ani?
Eu unul sper că procedurile astea sunt mai bine reglementate acum decât acum 10-15 ani, dar, totuși, prudența nu strică niciodată.
Să vedem ce mai apare!