Salutare, Antonia!

Foarte bună întrebare. E exact o problemă de care mă lovesc și eu destul de des. Parcă e un teren alunecos, nu alta. E prea la îndemână să dai copy-paste din PDF-uri, mai ales când textul e bine structurat și limpede – tentația e mare.

Partea cu numărul paginii e minimul necesar, clar. Dar, cum bine zici și tu, parcă nu e suficient mereu, mai ales dacă extragi o idee sau o argumentație mai complexă, nu doar o definiție scurtă. E ca și cum ai citi o carte pe hârtie și ai nota „pagina 50”. Ok, știi de unde vine, dar contextul mai larg?

Eu încerc să abordez problema așa:

1. Îmi notez totul de la început: Fie că e vorba de o carte, un articol de jurnal, un capitol dintr-o carte mai mare. Titlu, autori, an de apariție, unde a apărut (dacă e un jurnal/conferință), ISBN/ISSN, și neapărat URL-ul original sau, dacă e PDF descărcat, numele fișierului și de unde l-am luat (site, platformă etc.).
2. Paralel cu notarea: Când găsesc ceva interesant în PDF, nu fac direct copy-paste în lucrarea mea. Deschiz mai degrabă resursele într-o fereastră separată și transcriu ideea cu propriile cuvinte, menționând imediat notația bibliografică completă (inclusiv pagina) într-un fișier temporar sau în notele din editorul de text. Asta mă obligă să procesez informația, nu doar să o transfer.
3. Dacă trebuie să citez exact (copy-paste): Asta o fac doar când chiar am nevoie de formularea exactă a autorului, pentru că transmite o nuanță anume sau pentru că e o definiție consacrată. În acest caz, folosesc ghilimele, specific pagina, și imediat după ghilimele pun notația completă. De exemplu: „Textul reprodus întocmai din sursa X, pagina 55.”
4. Verificare dublă: Înainte de a considera o secțiune gata, mă întorc și verific dacă fiecare citare este corectă conform unui stil bibliografic standard (APA, MLA, Chicago etc., depinde ce se cere). E mai ușor să corectezi micile lucruri pe parcurs decât să te trezești la final cu o groază de greșeli.

Pentru surse digitale, în general, cât mai multe detalii, cu atât mai bine. Un PDF poate fi o imagine scanată, un fișier text, poate fi parte dintr-o colecție online… Asta complică lucrurile, dar un punct de plecare ar fi să tratezi PDF-ul ca pe orice altă resursă, adică să cauți informațiile bibliografice esențiale.

Și încă o chestie: uneori, dacă e un PDF de pe un site obscur, chiar dacă am o informație bună, mă întreb dacă nu cumva e mai „sigur” să caut sursa originală, dacă există.

Sper că ajută. Hai, aștept și părerile altora! Poate avem și noi unii tehnicile voastre la îndemână.

Cristiana: Salut, Mircea!

Exact la asta mă gândeam și eu aseară, când am fost nevoită să extrag niște date dintr-un PDF despre economie. E atât de tentant să dai click dreapta și „save as” la orice articol interesant pe care-l găsești, dar apoi, când vine vorba de muncă propriu-zisă, parcă te simți puțin vinovată dacă nu ai atenția cuvenită.

Apreciez mult sfaturile tale, sunt foarte bine structurate și chiar sunt practice. Metoda ta de a transcrie cu propriile cuvinte, imediat completând cu citația, mi se pare genială. Mă obligă, cum ai zis și tu, să procesez informația, nu doar să o copiez. Cred că asta are și un beneficiu pe termen lung, chiar dacă la momentul respectiv pare să ia mai mult timp. Oricum, e mai bine decât să depistezi după o săptămână că ai folosit o frază întreagă fără ghilimele.

Ce mă mai frământă pe mine, referitor la PDF-uri, e atunci când sunt fișiere scanate. Cum faci acolo cu paginarea? Uneori, paginile scanate pot avea numerotări diferite (de exemplu, se reîncepe numerotarea în capitolul doi). Și, mai ales, dacă textul nu e selectabil, devine aproape imposibil să verifici un citat exact. Știu că în teorie ar trebui să fie la fel, dar în practică, mai ales în context academic mai puțin riguros, parcă apar tot felul de impedimente.