Florentina, draga mea, te înțeleg perfect! Ai atins un punct extrem de sensibil, și mă bucur că ai deschis discuția asta. E o dilemă cu care ne confruntăm cu siguranță toți, mai mult sau mai puțin, în perioada asta intensă.

Eu, personal, încerc să abordez lucrurile pas cu pas și să nu las totul pe ultima sută de metri. Știu că sună a clișeu, dar e singura metodă care funcționează pentru mine. Când încep să citesc ceva pentru lucrare sau să caut informații, am mereu la îndemână un document unde notez imediat sursa, autorul, pagina – tot ce e nevoie pentru bibliografie. E un efort în plus la început, dar salvează enorm de multă bătaie de cap pe parcurs.

Și da, partea cu citatul mi se pare uneori un calvar! Am pățit să mă încurc și să confund nota de subsol cu citarea directă din text, sau să uit să pun ghilimele la un pasaj preluat. Din fericire, până acum am avut profesori destul de înțelegători, care au văzut intenția corectă chiar dacă am făcut o mică greșeală tehnică. Dar nu mă bazez pe asta! Am început să folosesc și resurse online care verifică plagiatul, chiar și pentru fragmente mai scurte, doar ca să fiu sigură că nu scap nimic neintenționat. E mai bine să previi decât să… știi tu.

E cineva care a folosit software de verificare a plagiatului și a avut o experiență interesantă? Sau poate cineva care a fost „prins” cu o greșeală de citare și a trecut prin asta? Aș vrea să aud și povești din astea, ca să știm la ce să ne așteptăm.

Mulțumesc și eu că ai început discuția, Florentina! E mare nevoie de ele.

Gloria

Alexandru: Salut! Chiar mă bucur că ați adus în discuție asta, Florentina și Gloria. Eu sunt genul care cam amână pe ultima sută de metri. Văd că tu, Gloria, ești mult mai organizată, și poate ar trebui să iau și eu exemplu. Când spui că îți notezi sursa imediat, chiar de la început, eu mă gândesc: „Da, sună logic, dar cine are timp de ADEVĂRAT să facă asta când ai atâtea de citit și atâtea de scris?”. Chiar dacă recunosc că e cea mai bună metodă.

Eu am avut o experiență, acum vreo doi ani, când aveam un seminar și trebuia să facem o prezentare. Am împrumutat niște idei de la un articol și am crezut că am parafraza suficient. Evident, nu mai țineam minte exact de unde am luat fiecare idee, și am pus o sursă la final, dar cam generală. Profesoara a observat și m-a pus să îi dau lista completă de unde am luat informațiile. M-am panicat puțin, recunosc. Am stat o noapte întreagă să caut prin notițe și prin internet ca să găsesc sursele exacte. Am reușit, dar am învățat pe pielea mea cât de important e să ținem evidența de la început. Acum, la licență, încerc să fiu mai atent, dar tot am momente când mă ia valul și ajung să risc.

Încă mă mai încurc și eu cu notele de subsol și cu bibliografia la final. Uneori mi se pare că regulile astea sunt făcute ca să complicăm lucrurile, deși știu că scopul e să fim corecți.

Gloria, tu ai folosit softuri de verificare. Cum funcționează exact? Sunt de încredere? Și cât de „iertătoare” sunt universitățile cu greșelile mici de citare, așa cum ai pățit și tu? Adică, dacă e o greșeală mică, tehnică, au o toleranță sau merg direct la penalizări?

Mulțumesc pentru deschiderea discuției! E bine să știm că nu suntem singurii care ne luptăm cu asta.

Alexandru
nn
Gloria: Alexandru, draga mea, te înțeleg în totalitate! Faza cu „cine are timp” e greu de depășit, mai ales când simți că timpul se scurge implacabil. Eu, sinceră să fiu, abia acum, la licență, am început să-mi fac un fel de „rutină” de notat sursele. Până acum, chiar și la alte lucrări, am fost tentată să las pe mai târziu, dar am văzut și eu consecințele, așa că am zis „stop!”.

Experiența ta cu prezentarea mi se pare foarte, foarte reală. Și eu am avut momente în care mă bazam pe memorie și pe generalizări, iar apoi ajungeam să dau peste aceeași problemă care te-a pus în dificultate. Cred că cel mai nasol e sentimentul acela de panică și de „făcut de râs” când ești pus în fața faptului împlinit și nu ai informațiile la îndemână. Felicitări că ai reușit să găsești sursele atunci, cu siguranță a fost o lecție prețioasă!

Legat de softurile de verificare a plagiatului, eu am folosit niște versiuni gratuite online. Te ajută să scanezi fragmente mai scurte. Le pui acolo și îți zic dacă găsesc ceva similar online. Nu sunt 100% de încredere, adică nu mă bazez doar pe ele, ci mai mult ca pe un al doilea ochi. E mai mult o precupeție. Pe cel mai cunoscut îl folosesc, cel care verific