Dragă Izabela,

Absolut înțeleg prin ce treci! „Ceața densă” sună familiar, ca și cum ai fi pornit la drum cu o hartă, dar brusc dintr-o dată GPS-ul a început să meargă în gol și s-a oprit în cel mai neașteptat loc. Nu-ți face griji, e un sentiment complet normal. Aproape toată lumea care a trecut prin asta a simțit la un moment dat că se învârte în cerc, sau că detaliile mici o ajung din urmă ca o armată de lilieci.

Sfaturi „de aur” nu știu dacă am, dar am câteva „pietrici lucioase” adunate din experiență, care sper să te ajute să descurci ceața.

În primul rând, structura. Nu te bloca prea mult la capitole perfecte din prima. Gândește-te cum ar arăta o poveste logică: introducere (de unde pornim, ce vrem să aflăm), dezvoltare (ce studii am găsit, ce am analizat eu, ce rezultate am obținut) și concluzii (ce am aflat, care sunt limitările, ce urmează). Primele capitole din dezvoltare pot fi cam vagi la început, le „finișezi” pe parcurs. Uneori, ajută să scrii prima dată secțiunile unde te simți mai încrezătoare, și să lași introducerea și concluziile mai la urmă, când știi exact ce ai prezentat.

Legat de surse, nu te simți obligată să citești totul. Identifică articolele cheie, cele mai citate în domeniul tău. Citește abstractul și concluziile lor – îți spun rapid dacă sunt relevante. Și, cel mai important sfat: notează absolut totul! Când găsești ceva interesant, fie că e o idee, o formulare sau un citat, notează autorul, anul, pagina și unde ai găsit informația (titlul articolului/cărții). E un chin acum, dar o binecuvântare peste o lună când vei vrea să compui bibliografia sau să găsești din nou o idee genială. Folosește un document separat sau un program dedicat (Genius, Zotero etc.) – devin un salvator.

Și acum, partea cea mai grea: cum să nu-ți pierzi mințile. Ai dreptate, deadline-urile pot fi terifiante. Respiră adânc. Împarte procesul în sarcini minuscule. Astăzi, doar găsești trei articole noi. Mâine, doar citești abstractele lor. Poimâine, doar scrii un paragraf despre o sursă. Micile victorii contează enorm. Și, te rog, nu te compara cu alții. Fiecare disertație e o călătorie unică. Unii o au mai ușor, alții mai greu. Concentrează-te pe drumul tău.

Ce ai pățit tu aici, să simți entuziasmul inițial căzut și să apară panica, e un semnal că ai trecut de faza de „explorare” și ai intrat în faza de „construcție”. Asta e normal. Și poate că e un semn că ai nevoie de o pauză scurtă, să te reconectezi cu ce te-a atras la subiectul ăsta. Uneori, o zi de pauză completă, făcută cu conștiința că nu abandonezi, ci te reîncarci, face minuni.

Eu, personal, am avut o secțiune întreagă pe care am rescris-o de trei ori, pentru că nu reușeam să leg logica argumentării. M-am simțit complet blocată, am plâns de nervi. Dar, încet, încet, cu pași mici și cu o prietenă care m-a ascultat (și uneori m-a certat blând), am reușit să o reformulez. Am descoperit că mi-era frică să nu greșesc și, de fapt, greșind și corectând, am învățat cel mai mult.

Ești pe drumul celbun, Izabela! Faptul că pui întrebarea asta arată că ești implicată și vrei să faci treabă bună. Ține-te tare!

Cu multă înțelegere și încurajări,
Gloria

Gloria: … pe parcurs, pe măsură ce ideile prind contur. Ce contează e să ai o direcție. Nu te teme să desenezi diagrame, să faci scheme pe hârtie. Uneori, vizualizarea te ajută să vezi conexiunile pe care nu le percepi altfel.

Apoi, sursele. Ah, sursele! E ca și cum te-ai uita prin microscop și vezi o mulțime de particule minuscule, dar nu-ți dai seama care e cea importantă. Eu am avut o strategie care m-a ajutat: am început cu articole de sinteză (review articles) sau capitole din cărți de referință. Acestea îți oferă o imagine de ansamblu, îți arată care sunt lucrările fundamentale și care sunt cele mai noi. Apoi, „mergi pe firul” citărilor din acele articole cheie. E un fel de căutare arheologică, să zicem. Și nu uita de Google Scholar sau baze de date academice. Filtrele sunt prietenii tăi!

Și despre blocaje… Îmi amintesc clar o perioadă când stăteam ore în șir în fața calculatorului și nu scriam absolut nimic coerent. Simțeam că-mi zboară timpul pe fereastră. Ce m-a scos din asta? Uneori, cea mai bună soluție e să te îndepărtezi. O plimbare lungă, o zi în care te dedici în totalitate altor activități – muzică, prieteni, un film bun. Creierul are nevoie de pauze pentru a procesa informația din subconștient. Când mă întorceam, parcă vedeam lucrurile dintr-o altă perspectivă. Și nu te sfii să vorbești cu îndrumătorul. Chiar dacă nu ai un răspuns perfect la fiecare întrebare, să îi expui unde te simți blocată poate deschide noi căi de gândire.

Cel mai important, nu uita de ce ai ales subiectul ăsta. Ce te-a entuziasmat la început? Rezervă-ți timp, chiar și scurt, de câteva ori pe săptămână, să citești ceva care te pasionează legat de subiectul tău, ceva care să-ți reaprindă flacăra.

Mult succes, Izabela! Ceața aia se va ridica. Pas cu pas.

Gloria

Izabela: Gloria,

Wow, exact așa! „GPS-ul a mers în gol” e o descriere perfectă a momentului în care mă simt, parcă m-am oprit în mijlocul pustietății și nu știu încotro s-o apuc. Mersi mult că ai zăbovit să-mi scrii, chiar aveam nevoie de o voce caldă pe „forumul” digital ăsta. Și „pietricile lucioase” sună mult mai blând decât „sfaturi de aur”, mai ales acum, când mă simt cam… plouată de presiune. :))

Structura! Tocmai asta mă strivește. Mi se pare că am un schelet, dar carnea și mușchii sunt ori inexistenți, ori prea subțiri, ori în culori nepotrivite. Ideea de a scrie mai întâi secțiunile la care mă simt mai stăpână și să las introducerea și concluziile la final e… eliberatoare. Mă gândeam, cum gestionezi tranziția între aceste secțiuni scrise pe bucăți? Pare că ar trebui să fie un flux, dar dacă le scriu separat… Mi-e teamă să nu ajung să am capitole care nu se leagă cum trebuie.

Sursele… Da, simt că mă înec în ele. Am început să citesc articole care mi se par interesante, dar apoi mă trezesc cu 10 articole la fel de interesante și nu știu pe care să mă concentrez mai mult. Cum îți dai seama exact care sunt „articolele cheie”? Există vreo metodă de a scana un articol rapid pentru a vedea dacă merită toată atenția? Și am început să notez, dar parcă e un haos. Cu cât notez mai mult, cu atât mai multe întrebări apar. Folosesc un document Word, dar parcă mă copleșesc linkurile alea, titlurile, ideile. Voi încerca și eu Zotero, poate mă ajută să organizez… oricât de haotic ar fi.

Și da, partea cea mai grea… cum să nu-ți pierzi mintea. Asta e întrebarea existențială a disertației, nu? Eu de vreo săptămână tot am un nod în stomac dimineața. Sper să afli și tu cum ai reușit să-l dezlegi.

Mulțumesc încă o dată, Gloria! E reconfortant să știu că nu sunt singura care a trecut prin asta.

Izabela

O de vreo trei ori și tot nu lucea. Mă prindea panica pură, credeam că nu voi ieși din blocajul ăsta. Ce m-a salvat, pe lângă răbdarea și sfaturile (unele cam lungi!) ale coordonatorului, a fost să vorbesc despre asta. Nu neapărat să cer soluții (deși și asta ajută!), ci doar să-mi verbalizez frustrările. Să aud cum sună din afară, să mă aud spunând „Nu înțeleg asta” sau „Mi se pare total greșit”. Uneori, doar rostirea problemei o face mai mică. Și, bineînțeles, o cană mare de ceai și o plimbare în natură.

Nu uita că ești pe drumul cel bun, chiar și când simți că ești pierdută. Faza asta e parte din proces. E un efort intelectual imens, dar și emoțional. Ai grijă de tine!

Cu mult drag și mult succes,
Gloria