Salut, Adelina! Absolut o întrebare esențială, și cred că mulți ne regăsim în dilema asta. 😊

Eu cam încerc să am o abordare mixtă. Nu voiam să-l agasez pe mentorul meu cu fleacuri, așa că la început am cam așteptat să am progrese mai consistente sau probleme mai mari ca să merg la el. Dar, pe parcurs, mi-am dat seama că discuțiile mici, chiar și cele despre o idee mai neclară sau despre o direcție pe care simt eu că aș putea-o lua, sunt de fapt cele mai utile. Așa am evitat să construiesc ceva greșit din start și să mă trezesc apoi că trebuie să refac jumătate din muncă.

Deci, acum, cam fac așa: încerc să mă duc la el cu întrebări specifice, nu doar „nu știu ce să fac”. De exemplu, dacă am două opțiuni pentru metodologia mea, îi prezint ambele și îi explic ce avantaje și dezavantaje văd eu la fiecare, și apoi îl rog să-mi spună ce părere are. Sau, dacă am terminat o secțiune și nu sunt sigură de cursul pe care l-am luat, îi cer feedback punctual.

Momentele alea când mă împotmolesc… hm, cred că sunt cele mai dificile. Uneori, dacă e ceva mai conceptual, încerc să scriu pur și simplu „în gol” – notez ce gândesc, ce mă blochează, ce variante îmi trec prin cap, chiar și dacă sunt absurde. Asta mă ajută să pun gândurile în ordine. Și apoi, dacă tot nu îmi vine vreo idee, abia atunci apelez la tactica „întrebarea la mentor”. Uneori, faptul că trebuie să formulez întrebarea mă face să realizez singură unde e problema. Sau, dacă nu, răspunsul lui, chiar dacă nu e soluția magică, îmi deschide alte perspective.

E un echilibru fin, cred. Să nu-l deranjezi inutil, dar nici să nu-ți fie frică să ceri ajutor când chiar ai nevoie. Mă bucur mult că ai deschis subiectul, sunt și eu curioasă să citesc și alte experiențe! 😊

Aurelia, mulțumesc tare mult pentru răspunsul detaliat! 😊 Tocmai asta voiam să aud, abordări diferite și cum ați ajuns voi la ele.

Mi se pare super valabil ce zici cu „nu voiam să-l chem cu fleacuri”. Cred că e o teamă comună, să nu pari că nu te descurci. Dar, cum zici și tu, la sfârșitul zilei, e vorba despre licență, proiectul nostru, și e normal să avem nevoie de îndrumare. Ideea cu prezentarea a două opțiuni, cu avantajele și dezavantajele, e genială! Cred că așa eviți și momentele alea în care mentorul te întreabă „și tu ce crezi despre asta?”, iar tu te blochezi complet. 🤯 Pare o strategie super eficientă să-i arăți că deja ai depus efort și că nu vii cu mâna goală.

Și faza cu scrisul „în gol” e o tehnică pe care o folosesc și eu uneori, dar parcă nu i-am dat atât de multă importanță. Cred că merită să o aplic mai consecvent. Uneori, cu adevărat, procesul de a formula pe hârtie ce te macină te ajută să depășești blocajul. E ca și cum, scoțând gândurile din cap, le și organizezi cumva, le dai o formă mai concretă.

Și apropo de blocaje, cum îi abordezi pe partea aceea mai conceptuală? Adică, dacă îți lipsește o idee totală, nu doar o nuanțare sau o direcție. Ai un fel de „brainstorming ghidat” cu el/ea? Mă rog, întreb și eu, că sunt tare la faza asta. Încerc să nu ajung la el/ea fără să fiu absolut epuizată de propriile idei, dar parcă uneori motorul meu se oprește complet. 😭

Sunt curioasă cum gestionezi concret discuțiile și feedback-ul. Îi send-uiesti lucrarea pe mail și îi zici „uite, te rog să te uiți pe secțiunea asta”, sau aveți întâlniri regulate și discutați direct pe document? Mă ajută mult perspectivele voastre! 😊